Parliamentary debates

Domnul Cornel Ghiţă:

"Dobânda bancară nu trebuie să fie un instrument antipopular"

Declaraţia mea de astăzi priveşte Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.50/2010, care prin articolul 37 lit a) obligă băncile să raporteze dobânda variabilă din toate contractele, inclusiv cele în curs de derulare, la fluctuaţiile indicilor de referinţă universali (euribor, robor, libor sau dobânda de referinţă BNR) în funcţie de valuta creditului, la care creditorul poate adăuga o anumită marjă, fixă pe toată perioada derulării contractului.

Băncile au interpretat acest articol strict în interesul lor şi fiecare şi-a calculat marja raportându-se nula dobânda şi indicii de referinţă valabile la data semnării contractului, ci la dobânda şi indicii din iunie 2010, ceea ce le-a adus un plus la marjă de 2- 5 puncte, aparent puţin ca şi cifra valorică, dar trebuie ştiut că populaţia va rămâne cu aceasta diferenţă crescută artificial printr-o interpretare contrară scopului acestei ordonanţe (de transparentizare a dobânzilor iniţial contractate) pe o perioadă de 20 - 30 de ani.

Băncile au ales să actualizeze dobânzile în prezent practicate şi nu pe cele iniţial contractate, dobânzi majorate în baza unor argumente deloc verificabile de un consumator mediu, calculând marja fixă prin diferenţa între dobânda actualmente practicată şi indicii de referinţă aferenţi lunii iunie 2010, indici cotaţi în acest moment, 2010, la o valoare istoric de mică, acest lucru permiţându-le băncilor ca în momentul în care va avea loc iminenta creştere a acestor indici să înregistreze dobânzi mult mai mari.

Pentru a nu mai lăsa loc la interpretări este necesar să introducem în textul ordonanţei o formulă clară de calcul al marjei fixe aplicabile oricărui tip de contract ce are la bază o dobândă variabilă chiar şi acelor contracte care au oferit clientului (consumatorului) o dobândă fixă pe o perioadă determinată urmată de o dobândă variabilă până la finele contractului. Această formulă de calcul va permite alinierea sistemului bancar românesc la practicile europene, va duce la încrederea populaţiei în creditul bancar cu finalitate în creşterea consumului, implicit relansarea economiei naţionale.

Pe termen lung, băncile vor avea de câştigat, atrăgând un număr mai mare de clienţi, devenind un partener solidar cu societatea în acest moment delicat de criză economică profundă. Datoria noastră ca legiuitori ne obligă să fim receptivi la semnalele de îngrijorare pe care în ultima perioadă le-am primit în mod insistent din partea populaţiei, cerând transparenţă şi consecvenţă instituţiilor bancare în actul de creditare.