Parliamentary debates

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Recunosc că, de cele mai multe ori, mă număr printre cei care au încredere în semenii lor, mai ales în cei care deţin funcţii de răspundere în structurile statului, în faptul că, indiferent de situaţie, aceştia nu-şi pot pierde în totalitate simţul raţiunii, respectul pentru lege, pentru unele valori morale de o importanţă majoră pentru societate, aşa cum sunt demnitatea, corectitudinea, solidaritatea sau patriotismul.

Modul în care reprezentanţii actualei coaliţii de guvernare înţeleg să gestioneze domenii de un interes covârşitor pentru acest popor şi pentru această ţară mă fac, de cele mai multe ori, să-mi revizuiesc fundamental poziţia.

Cazul cel mai recent, care m-a condus la concluzia că pentru domniile lor concepte precum "popor", "ţară", "lege", "corectitudine", "demnitate", "patriotism" reprezintă simple cuvinte de campanie electorală şi de demagogie ieftină, este reprezentat de modul mai mult decât deplorabil în care s-a procedat cu adoptarea, în plenul Camerei Deputaţilor, a Proiectului de Lege privind asistenţa socială.

În faţa unui proiect de o asemenea complexitate şi importanţă, m-aş fi aşteptat la o dezbatere serioasă a acestuia, articol cu articol, însoţită de o analiză temeinică a eventualelor amendamente, indiferent care ar fi fost autorii care le-au formulat, puterea sau opoziţia. Acesta este modul în care funcţionează democraţia, aceasta este calea firească pe care trebuie să meargă cea mai importantă instituţie a unui stat de drept.

În loc de asta, coaliţia aflată la guvernare ne-a servit, pentru a nu ştiu câta oară, încă o lecţie de aroganţă faţă de cetăţenii pe care pretinde că-i reprezintă, abordând un proiect de o asemenea anvergură ca pe un act oarecare, lipsit de importanţă, votând articolele acestuia la foc automat, într-un dispreţ total şi suveran faţă de orice lege, inclusiv faţă de cea a bunului simţ.

Mă întreb şi întreb, în condiţiile de faţă, ce rost mai au legile ţării, regulamentele şi oricare alte acte normative în faţa unei coaliţii politice care, pentru a-şi menţine incompetentul şi nocivul guvern în funcţie, procedează într-un mod absolut intolerabil, tratând cu superficialitate şi cu dispreţ cele mai legitime interese ale celor care i-au votat, acordându-le onoarea nemeritată de a deveni reprezentanţii aleşi ai poporului român.

Cine are dreptul să decidă asupra destinului unor generaţii întregi, impunându-şi punctele de vedere prin dreptul forţei şi nu prin forţa dreptului, aşa cum o cer principiile statului de drept?

Cât de responsabil, cât de corect şi mai ales, cât de demn poate fi considerat un parlamentar care, pentru a se plasa în graţiile unui guvern în a cărui competenţă şi bună credinţă a încetat demult să mai creadă, îşi maculează în asemenea hal statutul de demnitar al statului român?

Personal, consider că încălcarea în mod repetat a celor mai importante principii de drept, a literei şi mai ales, a spiritului legii, transformă actuala structură de putere a statului român într-una lipsită de legitimitate politică şi morală, punând sub semnul întrebării chiar caracterul de drept al statului român, care pare a fi, în forma actuală, mai degrabă unul de autoritate, adică penultima treaptă pe drumul care duce către dictatură. O dictatură pe care, în mod evident, poporul român nu şi-o doreşte, nici nu o merită şi de care a crezut că a scăpat definitiv acum 21 de ani.

Din aceste considerente şi din respect pentru acest popor, tot mai greu încercat, solicit tuturor colegilor mei aflaţi în băncile opoziţiei parlamentare să procedăm la o analiză foarte temeinică a tuturor samavolniciilor, a tuturor actelor reprobabile care se petrec, în momentul de faţă, în Parlamentul ţării, astfel încât să putem împiedica la timp tendinţa alunecării spre autocraţie, spre o nouă formă de absolutism, apelând la toate mijloacele legale pe care le avem la dispoziţie.

Inclusiv, dacă se va considera necesar, la retragerea din toate structurile şi implicit, din toate activităţile parlamentare.