Parliamentary debates

Domnul Costache Mircea:

Joacă ursul la vecini, pregătiţi debarcarea partidului corupţilor şi mafioţilor!

În timp ce naţionalistul Jorg Heider înregistrează o nouă victorie în Austria, social-democratul german Gerhard Shroder e nevoit să demisioneze. În timp ce longevivul PASOK e înlăturat de la putere de scrutinul popular din Grecia, steaua naţionalismului bine temperat al lui Konstantin Karamanlis în fruntea partidului său, Noua Democraţie, triumfă şi îi animă pe înfocaţii săi susţinători. Numai social-democraţii noştri se cred eterni, afişând un ciocoism sfidător şi o siguranţă de sine soră cu paranoia.

Pe ce se bizuie aşa-zişii social-democraţi români în credinţa lor nestrămutată că steaua lăcomiei maladive nu va apune niciodată? Pe ditirambul televiziunilor subordonate, datoare cu zecile de milioane de dolari la buget, care, în virtutea năravurilor post-decembriste, vor fi iertate de datorii contra servicii electorale de manipulare şi intoxicare eficientă a năucitului alegător român. Pe presa în majoritate covârşitoare obedientă Puterii, din aceleaşi motive. Adică pentru că se hrăneşte din bani negri, din tunuri şi ţepe, din privatizări frauduloase, din tranzacţii ilegale cu alcool, ţigări, buşteni, fier vechi, din taxă de protecţie şi publicitate mascată. Cum altfel s-ar putea explica faptul că patronii unor cotidiene centrale sunt milionari în dolari?

Există judeţe în care glasul opoziţiei nu se aude de ani de zile. Social-demagogii locali, în belferismul lor de o suficienţă filistină fără egal şi fără precedent, au confiscat toate ziarele, toate radiourile şi toate posturile de televiziune. Nu se mai aude decât râgâitul îmbuibaţilor care dijmuiesc totul. Mai apărea în judeţul Buzău un săptămânal numit "Muntenia", unde, de bine de rău, cetăţeanul mai putea citi şi opinii ale reprezentanţilor opoziţiei şi unde putea auzi şi alte păreri, nu numai uruitul lugubru al morii propagandei partidului putregaiului corupt şi mafiot care îşi tot schimbă numele, doar-doar i se va pierde urma şi nu va mai fi tras la răspundere pentru fraudarea patrimoniului public şi acumularea de averi fabuloase prin pauperizarea şi înfometarea populaţiei. "Muntenia" a fost, însă, suprimată iar modestului bastion al rezistenţei bunului simţ românesc de la curbura Carpaţilor i s-a închis gura pentru vina de a fi găzduit, timp de un an, declaraţiile politice acide rostite de subsemnatul de la tribuna Camerei Deputaţilor. Ciudat soi de social-democraţie orbecăie prin creieraşul degenerat al unor efemeride bezmetice. Dar iată că, fie şi după mai multe decenii, fără să semene defel cu pseudo - social - democraţia jefuitorilor dâmboviţeni, chiar şi social-democraţia de prin Europa începe să se clatine. Şi dacă se clatină ea într-o Germanie a rigidităţii legislaţiei fiscale, unde tatăl lui Steffi Graaf face puşcărie pentru evaziune, dacă a căzut PASOK, care făcuse destule lucruri bune pentru greci şi alte grupări din Europa de aceeaşi sorginte asemenea, e timpul ca şi aşa-zişii social-democraţi români să-şi ia tălpăşiţa. Dracul a mai văzut un partid care să-şi zică social şi democrat, în timp ce liderii lui, centrali sau locali, construiesc cartiere întregi de vile, îşi umflă conturile fabuloase din bănci străine, îşi trec în proprietate plantaţii, moşii, păduri, fabrici şi alte averi nemăsurate. Mişcările politice de pe continent îşi vor găsi, nu peste mult, corespondentul şi la noi, conform sincronismului specific culturii române. Nu se poate ca noi să rămânem mereu la cheremul mafiei neruşinate care ne-a infectat viaţa şi care ne-a debranşat de la rosturile fireşti ale unei naţiuni vechi şi glorioase.

Joacă ursul la vecini, nu-l împuşcaţi, că pe acolo asta se pedepseşte. Pregătiţi debarcarea cleptocraţiei scelerate, fraţi români! E anul înnoirii forţelor conducătoare, al revenirii la normalitate şi al Renaşterii Naţionale. Jos mafia, sus Patria!