Parliamentary debates

Domnul Ion Stan:

"Nesăbuiţii deschizători ai cutiei Pandorei"

Societatea românească este cuprinsă de o isterie generată de desecretizarea şi deconspirarea dosarelor întocmite de fosta securitate anumitor categorii socio-profesionale "selectate" cu grijă de serviciile de informaţii, fie pentru a cuminţi clasa politică, fie pentru a arăta că România se deprinde de trecutul securisto-comunist.

Ne punem întrebarea firească dacă scurgerile dirijate de informaţii către mass-media prin CNSAS sau prin alte "surse" servesc procesului de asanare morală a societăţii sau reformării clasei politice atâta vreme cât procedurile legale privind desecretizarea şi deconspirarea au fost aruncate la coş de colegiul CNSAS sau dispreţuite de actuala putere dornică mai degrabă să asiste la un circ naţional şi nicidecum la respectarea legislaţiei în materie.

După aproape trei luni de desecretizări şi deconspirări în care CNSAS a reuşit să dea doar câteva verdicte, potrivit legii, apreciem că acest proces este compromis şi în fapt asistăm la o mare răfuială politică cu cei care nu vor să pupe papucul actualei puteri.

Care sunt consecinţele deja vizibile ale acestei răfuieli?

În primul rând decredibilizarea clasei politice, şi aşa slab coagulate, casabile şi fără repere ideologice solide, ceea ce nu ar putea semnifica decât un atentat la adresa pluralismului politic, pentru că partidul cel mai puternic şi câştigător în această dosariadă îşi va pune la zid adversarii.

În al doilea rând, zdrobirea nemiloasă a celui mai puternic stâlp de rezistenţă naţională şi element fundamental al românismului, de la Sfântul Andrei încoace, Biserica Ortodoxă Română, deoarece este, şi în prezent, o puternică stavilă în calea panslavismului şi a prozelitismului care ne îndepărtează de tradiţiile străbune, omiţându- se că o viitoare Europă Unită nu va supravieţui fără unitatea identităţilor naţionale.

În al treilea rând, terfelirea în mocirla aşa-zisei deconspirări a poliţiei politice a unor personalităţi cu valoare de simbol naţional din lumea sportului, cea mai inocentă ideologic, dar ai cărei reprezentanţi de frunte au adus glorie nepieritoare, faimă internaţională şi măreţie divină României, pentru ca românul, după ce se va îndoi de biserică să nu se mai regăsească nici în puritatea simbolului olimpic.

În al patrulea rând, construirea, pentru Occident, al unui nou brand al României, acela al unei ţări în care românii, fie că sunt parlamentari, înalţi clerici, academicieni, şefi de partide, membri ai Guvernului, voci ale societăţii civile, jurnalişti, magnaţi, sportivi ori "ultimii consilier", sunt în continuă vrajbă şi permanent ameninţaţi cu imprevizibilitatea trecutului lor.

În al cincilea rând, dar poate în primul rând ca importanţă, anularea, pe termen lung, a şanselor de reabilitare a funcţiilor informative secrete, care constituie, dintotdeauna, prima linie a apărării securităţii naţionale, fiindcă după cum este manipulată, deoarece condusă e prea mult şi impropriu spus, această mizeriadă naţională, inevitabil clasa politică a deceniilor viitoare va cere, la rândul ei, deschiderea arhivelor timpurilor noastre, pentru a se război şi ea cu propriul trecut. Urmarea firească a acestei previziuni este că serviciile de informaţii pentru securitate ,,castrate", după cum inspirat se exprima un editorialist, până mai ieri un vehement critic al lor, vor fi ocolite, vreme de cel puţin trei generaţii, timp suficient pentru a ni se întâmpla ceea ce au păţit toate naţiunile lipsite de prima linie de apărare - topirea într-o masă amorfă, fără identitate, pe care creuzetul istoriei o va rejecta, pentru a face loc altora care-i repetă greşelile.

Cu ce glorie vor rămâne nesăbuiţii deschizători ai cutiei Pandorei?