Parliamentary debates

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"Politica, preocupare de duminică"

Stimaţi colegi,

Deşi nu sunt fan al lui Adrian Năstase, trebuie să recunosc că în perioada în care a condus PSD, acesta a impus partidului o oarecare coerenţă în acţiuni, fie ele mai ortodoxe sau mai puţin ortodoxe. Şi nu am să amintesc greşelile pe care le-a făcut, pentru că nu asta este ideea. Indiferent de drumul pe care l-a urmat, Adrian Năstase a persistat în ceea ce şi-a propus şi a văzut politica ca pe un joc de şah în care trebuie să previzionezi ce vei face după acţiunea pe care o faci astăzi.

Sunt deputat al judeţului Cluj, loc de reşedinţă al celebrului grup social-democrat, prieten cu Geoană, prieten cu Blaga, prieten cu Boc, grup născut din faşă cu un potenţial de segregare, prin simplul fapt că s-a născut din ideea de "a fi altfel". Atitudinea aceasta ţine printre scriitori, printre muzicieni sau pictori, dar nu în politică. Aici eşti obligat faţă de electorat şi faţă de partenerii tăi să îţi defineşti şi să îţi previzionezi direcţia.

Fiind într-o Alianţă cu Traian Băsescu şi mai apoi trecând prin toate chinurile destrămării ei, am învăţat ce înseamnă jocul la cacealma. Politica s-a transformat din jocul de şah al lui Năstase în jocul de poker al lui Traian Băsescu. Cu victimele de rigoare.

De vreo lună de zile, PSD ne ameninţă. Grupul de la Cluj i-a vândut "gogoaşa" moţiunii lui Mircea Geoană, după care l-a lăsat să se descurce. O simplă luptă de orgolii şi de putere între nişte oameni, unii mai "altfel" decât ceilalţi. Geoană e altfel decât Iliescu, Iliescu e altfel decât Vanghelie, Vanghelie e altfel decât Oprescu, Oprescu e altfel decât Rus. Ce rezultă din acest conglomerat de orgolii: o moţiune de cenzură. Pe care nu se ştie câţi au semnat-o, câţi o susţin şi, mai ales, care ar putea fi efectele adoptării ei. Născută probabil din plictiseala unei zile de duminică, moţiunea PSD ar putea, în loc să dărâme un guvern, să destrame un partid.

Un sondaj recent al Insomar arată că, în proportie de 57%, românii consideră că guvernul Tăriceanu ar trebui să fie lăsat să-şi încheie mandatul. Ceea ce spune multe despre susţinerea publică a mult trâmbiţatului demers social-democrat. Această cifră mai spune un lucru: că acţiunile de distrugere a Guvernului României orchestrate zi de zi de către "preşedintele tuturor românilor" nu au susţinere publică. În acelaşi timp, platforma de "guvernare" a preşedintelui Băsescu şi a Partidului Democrat, şi anume organizarea de alegeri anticipate, este considerată oportună doar de 14% dintre cei chestionaţi.

Prin urmare, îmi exprim speranţa că, în săptămânile care urmează, Parlamentul României îşi va îndrepta atenţia şi îşi va canaliza energiile spre priorităţile momentului: ne trebuie o lege clară a lustraţiei, trebuie să adoptăm bugetul pe anul 2008, adoptarea votului uninominal. Sunt legi care necesită concentrare şi timp. A ne juca de-a "uite moţiunea-nu e moţiunea" îmi pare o ploaie de vară sau o preocupare de duminică a unor gospodine fără treabă.

Vă mulţumesc pentru atenţie.