Parliamentary debates

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

La data de 1 octombrie se sărbătoreşte Ziua internaţională a persoanelor vârstnice, a celor care ne sunt părinţi sau bunici, a celor care au muncit o viaţă ca să ne lase o ţară mai bună, mai dreaptă, mai bogată, sperând că şi ei se vor putea bucura de rezultatele muncii lor.

Am văzut cu toţii că, după 1990, viaţa lor a fost din ce în ce mai grea, pensionarii devenind oamenii cei mai umiliţi, deseori ei fiind cei care au suportat cel mai greu tranziţia, care au făcut din nou sacrificii, care au fost marginalizaţi.

Singura perioadă mai puţin apăsătoare a fost cea dintre anii 2006-2008, când guvernul liberal le-a arătat respect dublându-le pensiile, concomitent cu micşorarea ratei inflaţiei, ceea ce a însemnat creşterea reală a puterii de cumpărare a pensionarilor.

Alegerile din noiembrie 2008 au fost câştigate de PD-L şi PSD - cei care i-au minţit că le vor mări pensiile prin creşterea punctului de pensie la 45% din salariul mediu pe economie, iar când au ajuns la putere au uitat promisiunile făcute, lăudându-se chiar că vor mări pensiile cu un amărât de 5% pe tot anul.

Criza economică din lume a făcut ravagii în România din cauza incompetenţei guvernanţilor, ţara intrând în recesiune, evident cu repercusiuni din cele mai grave pentru toată populaţia, dar cu suportarea masivă tot de către pensionari, cei mai nevoiaşi.

Dacă rata şomajului creşte, dacă se pierd locuri de muncă din toate sectoarele de activitate, dacă se măresc impozitele şi taxele şi se strâng bani tot mai puţini la bugetul ţării, nu vor mai fi bani pentru pensionari, în primul rând, din cauza neştiinţei actualilor guvernanţi de a trata criza.

Dar ce vină au oamenii?

Sâmbătă, la Călăraşi, am participat la aniversarea a 50 de ani de căsătorie pentru mai mult de 75 de familii, nunta de aur fiind un eveniment de mare emoţie pentru noi, cei care am fost în preajma lor.

Ce m-a impresionat cel mai mult?

Generozitatea şi înţelegerea pe care o au faţă de clasa politică, sfiala, căldura şi înţelepciunea cu care îşi cer drepturile la o viaţă normală şi puterea de a-i ierta pe toţi cei care i-au făcut să sufere.

Am înţeles, încă odată, că avem datoria să mişcăm această ţară, să o facem mai bogată pentru a avea de unde să găsim resurse pentru aceşti oameni minunaţi, care ne dau lecţii de adevărată morală.

Oare guvernanţii ştiu ce guvernează, ştiu care sunt guvernaţii, ştiu că dacă nu ai bătrâni trebuie să îi cumperi ca să devii mai înţelept şi mai omenos? Mă îndoiesc!

Ce ziceţi domnilor Băsescu, Geoană, Boc şi compania de indolenţi?