Parliamentary debates

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Sărăcia din România"

Dinspre sindicate răzbate zvon de glasuri, din ce în ce mai tăios, din ce în ce mai răspicat. Liderii sindicalişti nu mai pot face faţă presiunilor celor pe care îi reprezintă şi care s-au săturat de atâta pace socială, pentru ei, fără perspectivă. Partidele din opoziţie, mass-media, ong-urile, tot încearcă să atragă atenţia asupra furtunii care va veni, dar guvernanţii, prea preocupaţi să aplice fără greşeli algoritmul, n-au timp să privească spre barometru.

Ne apropiem de jumătatea mandatului, dar ne îndepărtăm de ţelurile portocalii strălucitoare ale campaniei electorale. Românii câştigă tot mai puţin. Mulţi dintre ei, poate cei mai mulţi, nu-şi pot acoperi din salarii, cu atât mai puţin din pensii, nici măcar minimul traiului zilnic. Obsedaţi de reuşita unei reforme pe care nu o înţeleg nici ei, guvernanţii au uitat sau poate n-au ştiut niciodată că indicatorul sintetic cel mai elocvent al implementării unei reforme îl reprezintă dinamica veniturilor reale ale populaţiei.

Legitimaţi de alegătorii care ne-au trimis în Parlament, mai mulţi decât cei înşelaţi de aşa-zisa Alianţă "Dreptate şi Adevăr", mai tragem un ultim semnal de alarmă înaintea declanşării grevelor anunţate.

Nici salariile nu ni s-au dublat, aşa cum ni s-a promis în 2004, nici revendicările formulate în acordul semnat toamna trecută între Executiv şi federaţia sindicatelor din învăţământ nu le-au fost luate în seamă. Au intrat în greva foamei cadre didactice care renunţaseră anul trecut la această formă de protest extremă, dar în urma unor artificii prezidenţiale.

Revolta medicilor este iminentă, în urma haosului din sănătate, aşa cum iminentă este şi extinderea revoltei cadrelor medii din sănătate, în virtutea bine cunoscutei sintagme: "Azi în Timişoara, mâine în toată ţara!"

Nici pensionarii nu mai acceptă să aştepte în faţa televizoarelor binefacerile reformei portocalii a pensiilor. Se pare că au înţeles că nu mai au nimic de pierdut, aşa că nu se lasă intimidaţi de desfăşurările de forţe impresionante ordonate de prefecţi, ca la cele mai crâncene demonstraţii ale minerilor.

În nota de dispreţ şi nepăsare care caracterizează guvernanţii, probabil nu vor înţelege gravitatea momentului. Chiar dacă ar înţelege-o, n-ar şti ce trebuie făcut. Unii dintre ei, mai maturi la gândire, ar putea spera în intervenţia salvatoare a întâiului mediator al naţiunii, cel care îi întoarce pe protestatari din greva foamei prin vizite prieteneşti şi strângeri calde de mâini perfuzate.