Parliamentary debates

Domnul Vasile Ghiorghe Gliga:

"România sărbătoreşte 26 de ani de la înfiinţarea spaţiului Schengen prin disponibilizarea efectivelor Poliţiei de Frontieră"

La începutul anilor 80 a fost demarată la nivel european o discuţie în legătură cu importanţa termenului "libertate de mişcare". În anul 1984, fostul cancelar german Helmut Kohl s-a întâlnit cu preşedintele de atunci al Franţei, François Mitterand, la trecerea frontierei «Goldene Brenn» din apropiere de Saarbrücken. Aici au luat decizia de a elimina controalele la frontiera dintre Germania şi Franţa. Viziunea lor a condus într-o prima fază la un acord între Germania, Franţa, Ţările de Jos, Belgia şi Luxemburg, încheiat în 1985 pe nava "Astrid" pe râul Mosel, în dreptul micii localităţi de frontieră Schengen din Luxemburg.

A urmat semnarea Convenţiei de Implementare a Acordului Schengen, în data de 19 iunie 1990. În momentul intrării în vigoare, în anul 1995, aceasta a eliminat controalele la frontierele interne ale statelor semnatare şi a creat o singura frontieră externă, unde controalele se desfăşoară conform unui set de reguli clare.

De asemenea, au fost stabilite reguli comune în materie de vize, migraţie, azil, precum şi măsuri referitoare la cooperarea poliţienească, judiciară sau vamală. Toate aceste măsuri, împreună cu Acordul Schengen, Convenţia de Implementare a Acordului Schengen, deciziile şi declaraţiile adoptate de către Comitetul Executiv Schengen stabilit în 1990, precum şi protocoalele şi acordurile de aderare care au urmat constituie acquis-ul Schengen.

Iniţial, acquis-ul Schengen nu a făcut parte din cadrul legislativ comunitar. Acest lucru s-a schimbat însă odată cu semnarea Tratatului de la Amsterdam, în data de 2 octombrie 1997, intrat în vigoare la data de 1 mai 1999. Un Protocol ataşat Tratatului de la Amsterdam încorporează acquis-ul Schengen în cadrul legislativ şi instituţional al Uniunii Europene.

Începând cu acest moment, acquis-ul Schengen face parte din legislaţia comunitară şi a fost transferat în noul Titlu IV- "Vize, azil, imigraţie şi alte politici legate de libera circulaţie a persoanelor", al TUE.

Aderarea la spaţiul Schengen are ca efect ridicarea controalelor între frontierele interne ale statelor membre Schengen, care aplică în întregime acquis-ul Schengen, fiind creată o singură frontieră externă, unde controalele se desfăşoară conform unui set de reguli clare în materie de vize, migraţie, azil, precum şi măsuri referitoare la cooperarea poliţienească, judiciară sau vamală.

Crearea spaţiului Schengen este una dintre achiziţiile cele mai tangibile, mai populare şi mai de succes ale Uniunii Europene. Va trebui să găsim modalităţi sustenabile să fim acceptaţi în acest spaţiu.

În locul măsurilor necesare pentru combaterea acestor fenomene, Guvernul a găsit de cuviinţă să disponibilizeze din efectivele Poliţiei de Frontieră şi să reducă salariile.

Salarizarea necorespunzătoare şi lipsa personalului afectează activitatea Poliţiei de Frontieră şi implicit gradul de securizare a graniţelor, favorizând corupţia şi creşterea infracţionalităţii. Astfel, se impune o cooperare transfrontalieră, în special prin înfiinţarea serviciilor comune ale Poliţiei, Vămii şi Poliţiei de Frontieră (în cadrul centrelor, birourilor, punctelor comune de contact) pentru toate statele contractante, care să aibă ca scop protecţia propriilor cetăţeni şi măcar menţinerea efectivelor prezente, şi nu decimarea lor.