Parliamentary debates

Domnul Ion Dumitru:

"Cercetarea românească în derivă"

Prezenţa României în Uniunea Europeană impune cu necesitate reconsiderarea locului şi rolului cercetării ştiinţifice şi dezvoltării tehnologice agricole româneşti. Cercetarea-dezvoltarea conferă fundamentul ştiinţific pentru politicile guvernamentale de dezvoltare economico-socială a mediului rural, asigură îndeplinirea obiectivului prioritar privind securitatea şi sănătatea hranei populaţiei României, deschide permanent oportunităţi de pătrundere pe pieţele europene şi mondiale.

În ultimii 15 ani, cercetarea ştiinţifică din agricultură a traversat un proces de restructurare şi readaptare la schimbările produse în societatea românească şi de integrare în spaţiul european de cercetare. Durata mare de timp a acestui proces se explică prin insuficienta susţinere politică a activităţii de cercetare-dezvoltare, declarată drept prioritate naţională.

Prin străduinţele specialiştilor din acest sector, cu sprijinul Parlamentului României, în ultimii 4 ani au fost promovate o serie de acte legislative care definesc cadrul organizatoric şi funcţional al unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniul agricol. Prin conţinutul acestora s-au adus reale îmbunătăţiri privind modernizarea şi calitatea programelor de cercetare, redimensionarea reţelei unităţilor de cercetare prin fuziunea unităţilor, transfer sau transformare în societăţi comerciale, diminuarea suprafeţelor de teren din domeniul public din administrarea institutelor şi staţiunilor de cercetare, de la 151.000 ha în 1990, la cca. 18.000 ha în prezent, diferenţa asigurând reconstituirea drepturilor de proprietate conform Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi Legii nr. 1/2000, anularea sau reeşalonarea datoriilor către buget şi altele.

Cu toate acestea, activitatea institutelor şi staţiunilor de cercetare-dezvoltare din domeniul agricol continuă să se confrunte cu o serie de dificultăţi.

Această stare de lucruri, cu cauzalitate complexă, îngrijorează comunitatea ştiinţifică din agricultură.

Menţinerea datoriilor şi a accesoriilor acestora, coroborată cu blocarea conturilor şi lipsa de vocaţie la credite şi a oricăror surse financiare acordate de la bugetul de stat, vor determina unităţile de cercetare-dezvoltare să intre în faliment, încetându-şi astfel activitatea. În aceste condiţii, se creează situaţia de risc al dependenţei totale faţă de progresul ştiinţific, realizat de unităţi similare din străinătate.

Având în vedere importanţa şi actualitatea problemelor sus menţionate, numai sprijinul Guvernului în procesul de revigorare şi dezvoltare a cercetării ştiinţifice agricole poate salva cercetare agricolă românească.