Parliamentary debates

Domnul Petre Posea:

"Conu Miluţă, între înţelegeri de mucava şi pacturi diabolice"

Încercând să insufle oarece viaţă unui partid născut diform, Acţiunea Populară, Emil Constantinescu se arată deschis celor mai nepotrivite alianţe. Iar cum un sprijin însemnat pentru dimensiunea formaţiunii sale, i-a venit tocmai din Ardeal, din partea unei organizaţii regionaliste, Liga Pro-Europa din Târgu-Mureş, fostul preşedinte nu a stat prea mult pe gânduri şi, în concordanţă cu un vechi proverb, a purces la radicalizarea discursului său politic.

Bunăoară, cu o seninătate îngrijorătoare (aceeaşi seninătate de care a dat dovadă şi cu ocazia unor momente politice dificile), el a început nu doar să cocheteze cu ideea regionalizării (frecând dincolo de limitele acceptării formale, datorate deplasatei alianţe), ci s-a transformat chiar într-un susţinător înfocat al necesităţii acesteia.

Desigur, pentru a nu se aşeza de-a dreptul împotriva firescului (mai ales că se presupune că apărarea unităţii naţionale este literă de lege pentru un om care a fost preşedintele unui Stat Unitar), Constantinescu şi-a nuanţat totuşi opinia, precizând că nu ar fi vorba în mod automat de împărţirea administrativă a ţării, ci doar de acordarea unor autonomii mai largi unităţilor administrative locale, o teză binecunoscută, o capcană în care era cât pe ce să cădem şi noi, din care s-au hrănit vârtos şacalii românismului, care aveau să ceară, în umbra sondajelor politice instaurarea unor autonomii regionale bazate pe criterii "mai largi" de tipul celor etnice.

Oricum, dacă disperarea fostului preşedinte de a se iţi cumva pe eşichierul politic este de înţeles, disponibilitatea sa de a accepta asemenea trocuri nu poate avea nici o scuză. Chiar dacă prin promovarea programului de factură regională, preşedintele Acţiunii Populare speră să recâştige tocmai electoratul ardelean. De fapt, cum tema regionalizării este îmbrăţişată doar de anumiţi (şi presupuşi) intelectuali ardeleni, fiind de departe respinsă de simplii oameni, şansele sale de a se impune printr-o asemenea temă sunt cu adevărat iluzorii.

În plus, uşurinţa preluării discursului proregionalist doar ca urmare a alianţei cu o fantomatică formaţiune (iar alianţă este mult spus, fiind vorba de preluarea unei funcţii din partid de către preşedintele Ligii Pro-Europa), arată cât de lipsită de personalitate este Acţiunea Populară.

În plus, luarea sub aripă a unor asemenea organizaţii (indiferent de reuşita politică proprie) va determina înmulţirea sub un fals caracter oficial a numărului de revendicări anticonstituţionale.

În acest fel, Acţiunea Populară riscă să se transforme într-o locomotivă în spatele căreia formaţiunile anti-româneşti, aflate astăzi în afara legii, să-şi desfăşoare acţiunile antistatale.

Atunci ce mai poţi înţelege, când liderul acesteia spune că "Acţiunea Populară lansează în această campanie cea mai cinstită şi cea mai competentă echipă", Emil Constantinescu uitând că în urmă cu patru ani, cu aceeaşi echipă a ajuns la concluzia că nu şi-a putut respecta promisiunile electorale.

Cu alte cuvinte, conu Miluţă se vrea din nou "locomotiva politicii româneşti" râvnind la postul de preşedinte. A uitat ce-a promis şi pentru el mirajul Cotrocenilor e prea mare. Numai că electoratul nu doarme...