Parliamentary debates

Domnii Lucian Băluţ, Alexandru Mazăre şi Eduard-Stelian Martin:

Consideraţii generale

Problemele legate de protecţia şi promovarea drepturilor copilului au constituit pentru România ultimilor douăzeci de ani o provocare constantă. Evident, soluţia avansată de guvernele succesive anului 1989 trebuia să ţină cont de legislaţia europeană în domeniu. Ţinând cont de punctul de plecare - şi anume soluţiile tipice unui sistem totalitar, precum şi, după cum am amintit, punctul final - legislaţia europeană în domeniu, putem afirma că evoluţia a fost asimptomatică. Acest tip de evoluţie a trebuit să ţină cont de presiunile externe. Nu lipsit de interes, în acest cadru, ar trebui amintită situaţia adopţiilor.

Prezenta declaraţie politică îşi propune să evidenţieze deficienţele existente în legislaţia actuală în legătură cu modul în care fondurile centrale, regionale sau locale ajung efectiv la copilul asistat şi în acelaşi timp să ofere posibile soluţii.

Scurt istoric

Primă reglementare de interes este Ordonanţa de urgenţă nr.26/1997, care în art.37 stipulează că: a)cheltuielile pentru protecţia copilului aflat în dificultate se finanţează de la bugetele locale; b) cheltuielile pentru plata salariilor sau a indemnizaţiilor asistenţilor maternali, precum şi a indemnizaţiilor de şedinţă ale preşedintelui, vicepreşedinţilor şi membrilor "Comisiei pentru Protecţia Copilului" se suportă de la bugetul judeţului, respectiv de la bugetul sectorului municipiului Bucureşti şi se gestionează de serviciul public specializat pentru protecţia copilului; c) cheltuielile pentru plata alocaţiei prevăzute la art.23 se suportă de la bugetul de stat şi se gestionează de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.

În anul 2000, prin Hotărârea de Guvern nr. 457/2000 s-au aprobat Normele metodologice de stabilire a contribuţiei comunitare locale la finanţarea activităţii de protecţie a copilului aflat în dificultate, a celui cu handicap, precum şi a persoanei majore care beneficiază de protecţie în condiţiile art.19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/1997, republicată.

În anul 2004, prin apariţia Legii nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, respectiv art.142 lit.b), ordonanţa amintită anterior a fost abrogată, cu excepţia art.20.

Stadiul actual

Transferul fondurilor puse la dispoziţie de autorităţile centrale, regionale sau locale se face în acest moment în baza art.118 din Legea nr.272/2004.

Formularea problemei

Analiza modului în care se face transferul de fonduri de la autorităţi către copilul asistat pune în evidenţă faptul că există situaţii, din păcate, nu singulare, în care copilul asistat nu beneficiază în mod real de totalitatea fondurilor ce i se cuvin.

Soluţii posibile

Pentru a remedia situaţia actuală este necesară modificarea legislaţiei în vigoare. Modificările trebuie să includă:

1. termene clare pentru efectuarea transferurilor;
2. obligaţii evidenţiate în mod transparent pentru autorităţile implicate;
3. posibilităţi de amendare a autorităţilor ce întârzie transferurile de fonduri;
4. instituirea unor proceduri care să permită nominalizarea persoanelor care se pot face responsabile de întârzierea unor transferuri.

Menţionăm că în conformitate cu prevederile Legii nr.52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică şi cu Hotărârea Guvernului nr.52/2005 privind procedura de consultare a structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale la elaborarea proiectelor de acte normative, prezenta declaraţie politică ţine cont de:

1. opiniile reprezentanţilor structurilor asociate care au ca domenii de activitate protecţia copilului asistat;
2. opiniile reprezentanţilor administraţiilor publice locale din Constanţa;
3. opiniile exprimate de reprezentanţii societăţii civile.