Parliamentary debates

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

Declaraţie politică: "Tinerii proveniţi din casele de copii"

Integrarea tinerilor proveniţi din casele de copii în societate şi în viaţa activă, precum şi folosirea optimă a potenţialului lor reprezintă elemente esenţiale pentru reducerea excluziunii sociale şi pentru ajungerea la creştere durabilă a oricărei societăţi. Rezolvarea problematicii specifice tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie a copilului necesită o intervenţie imediată, constituind o prioritate pentru noi.

Astfel, este nevoie de o abordare integrată, la nivel naţional, printr-o Strategie Naţională, care include Planul de Măsuri de Incluziune Socială a tinerilor care încetează să mai beneficieze de ocrotire, în baza normelor legale de protecţie acordată copiilor instituţionalizaţi. Tinerii proveniţi din casele de copii sunt un segment profund afectat, ei fiind astfel aruncaţi în stradă după ce au împlinit 18 ani, nu excludem că mai sunt şi cazuri în care directorii acestor case de copii le mai acordă cazare şi masă, dar această practică este ilegală. Numărul tinerilor de peste 18 ani care trebuie să părăsească instituţiile de ocrotire este de aproximativ 5.000 pe an. Conform Raportului GIASAI, până în 2010 vor împlini 18 ani 32.543 copii aflaţi în instituţii de ocrotire. Pentru marea lor majoritate nu există o alternativă instituţională, mulţi dintre ei neavând nici familie, nici rude. Multe instituţii practică soluţia menţinerii lor şi după împlinirea vârstei limită legale, pentru că nu-i pot abandona în stradă.

Adesea, ei nu ştiu să practice o meserie şi, mai grav, au un puternic deficit de socializare, nu sunt capabili să se relaţioneze cu cei din jur, să ia decizii, să ducă o viaţă socială normală, independentă, pentru că nu au învăţat toate acestea în instituţiile în care şi-au petrecut copilăria.

Prin urmare, acest segment implică eforturi deosebite în vederea incluziunii sociale, deoarece se pune simultan problema găsirii unei locuinţe, a unui loc de muncă, a construirii unei relaţii sociale şi interpersonale, diferite, prin natura lor, de experienţa anterioară.

Responsabilitatea suportului pentru aceşti tineri aparţine autorităţilor locale. Implicarea comunităţilor locale este pozitivă, dar nu poate rezolva întreaga problemă. Se impune adoptarea de măsuri care să ducă la consolidarea capacităţii de prevenire a abandonului, prin dezvoltarea la nivel comunitar de servicii de prevenire a abandonului de copii prin planificare familială; dezvoltarea unei reţele comunitare de centre de zi; organizarea în cooperare cu unităţile sanitare a unui sistem de monitorizare, asistenţă şi sprijin a femeii gravide; transferul spre segmentul comunitar de protecţie socială a activităţii de consiliere şi sprijin pentru părinţi; organizarea de centre maternale în toate localităţile urbane precum şi în comunele cu cazuri sociale mai frecvente. De asemenea propunem îmbunătăţirea sistemului cvasifamilial de îngrijire prin reglarea reţelei de asistenţi maternali profesionişti, în funcţie de frecvenţa cazurilor sociale/comunitate; organizarea în toate comunităţile cu copii în dificultate a caselor de tip familial; asigurarea monitorizării permanente a fiecărui caz în parte; acţiuni permanente de informare şi formare a personalului de îngrijire, prevenirea abandonului şcolar prin susţinerea familiilor cu copii aflaţi în situaţie de risc de abandon şcolar; organizarea în parteneriat cu unităţile Ministerului Educaţiei Cercetării şi Tineretului de cursuri de alfabetizare.