Parliamentary debates

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

"La Chişinău se poate, la Bucureşti nu"

Săptămâna trecută, după simulacrul consultării partidelor politice parlamentare, şeful statului a refuzat să desemneze un candidat pentru funcţia de premier al unei majorităţi parlamentare declarate oficial.

Mai mult, în ultimele sale ieşiri publice pe aproape mai toate televiziunile din ţară, Traian Băsescu a afirmat că în situaţia în care un eventual Cabinet Croitoru va fi respins de Parlament, va desemna un candidat din partea partidului care a obţinut cele mai multe voturi la alegerile din noiembrie 2008. O astfel de soluţie nu există în Constituţie. Preşedintele Traian Băsescu continuă însă să interpreteze Constituţia în funcţie de interesele sale personale.

Facem o paranteză şi ne uităm puţin la vecinii noştri de dincolo de Prut. În Basarabia, după cum se ştie, recent s-a constituit un nou guvern, în urma alegerilor.

Scrutinul din această zonă a consfinţit următorul rezultat: 1. PCRM 44,7%, 48 de mandate; 2. PLDM 16,6% (28% mai puţin decât locul 1!!!), 18 mandate; 3. PL 14,7%, 15 mandate; 4. PDM 12,5%, 13 mandate; 5. AMN 7,4%, 7 mandate.

Ce se poate observa privind structura Guvernului de la Chişinău? Că noul guvern a fost constituit în baza majorităţii constituite de partidele aflate pe locurile 2- 5. Şi nu este vorba de o majoritate de 65% de genul celei de la Bucureşti, ci de o majoritate care are în plus doar cinci voturi. De ce la Chişinău se poate ca o majoritate parlamentară să dea premierul şi la Bucureşti nu? Cine nu va fi de acord cu această întrebare retorică, ar putea da următoarea replică: la Chişinău desemnarea a fost făcută de preşedintele interimar, care făcea parte din coaliţia majoritară.

Iată însă ce spune art.98 al Constituţiei Republicii Moldova: După consultarea fracţiunilor parlamentare, Preşedintele Republicii Moldova desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru... Şi ce spune art.103 din Constituţia României: Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament. Observăm o similitudine între prevederile constituţionale în ceea ce priveşte desemnarea candidatului pentru funcţia de prim-ministru. (De altfel, Constituţia Moldovei a fost lucrată de constituţionalişti români, însă a fost, în timpul regimului Voronin, modificată restrictiv, în funcţie de interesele sale şi ale comuniştilor).

Un aspect mai trebuie adăugat: pe 17 septembrie a.c., Curtea Constituţională de la Chişinău a respins contestaţia comuniştilor privind starea de legalitate a preşedintelui interimar şi procedura prin care a fost desemnat candidatul la funcţia de prim-ministru.

Exemplul structurii Guvernului de la Chişinău vine în contradicţie cu declaraţia dată de Traian Băsescu joi 15 octombrie, la un post de televiziune: "Nicăieri în Europa nu se întâmplă ca partidul cu majoritatea de mandate să nu poată forma guvernul. Nu îl poţi scoate de la guvernare având în vedere că are numărul cel mai mare de mandate".

Dacă exemplul de la Chişinău nu este suficient, atunci voi mai detalia unul: guvernul rezultat în urma alegerilor din anul 2002 din Ungaria.

Clasament în urma alegerilor: 1. Fidesz (centru-dreapta) 188 de parlamentari; 2. MSZDP (social-democraţi) 178 de parlamentari; 3. SZDSZ (liberali) 20 de parlamentari.

Atunci, în Ungaria s-a format o coaliţie între partidele aflate pe locurile doi şi trei, iar candidatul MSZDP, Megyessi, a devenit prim-ministru. Şi exemple de acest fel mai întâlnim şi la alte state din Europa.

Cred că orice comentariu este de prisos, motiv pentru care fac un apel la respectarea spiritului Constituţiei României şi la regulile democraţiei.