Parliamentary debates

Domnul Mircea Duşa:

"Educaţia, între reformă şi politizare"

Ieri, Guvernul a aprobat o nouă Lege a educaţiei naţionale, ce îşi propune să reformeze sistemul de învăţământ românesc. Domnul ministru se încadrează astfel în tradiţia politicii româneşti, cel puţin în ceea ce priveşte educaţia - fiecare nou ministru instalat reformează sistemul. Fiecare vine cu o lege nouă şi, astfel, parcă sistemul educaţional este într-o reformă continuă. În cifre, contabilizăm în jur de 15 "reforme" făcute de miniştri în 10 ani. Mereu s-au schimbat planurile de învăţământ şi tipurile de examen, de parcă am asista la un experiment asupra elevilor, părinţilor şi cadrelor didactice.

Ştim cu toţii că în 2009 Guvernul şi-a asumat răspunderea pe o lege a educaţiei care la momentul respectiv a fost promovată în urma unor serioase analize şi dezbateri la care au participat reprezentanţii sindicatelor din învăţământ, ai societăţii civile, ai clasei politice etc. Iată ce spunea domnul prim-ministru în plenul Parlamentului din 15 septembrie 2009: "...Legea educaţiei naţionale, cu care venim în faţa dumneavoastră, este o aplicare a ceea ce noi am decis, am convenit, a ceea ce noi - partidele politice parlamentare, dar şi organizaţii sindicale şi ONG-uri - anul trecut, în 2008, am căzut de acord că trebuie făcut pentru reformarea sistemului educaţional."

Aşadar, legea promovată atunci era în deplin consens cu programul de guvernare, cu doleanţele reprezentanţilor societăţii româneşti. De ce ar mai fi nevoie acum de o nouă reformă? Mai mult, actul normativ actual a fost supus dezbaterii publice pentru un interval foarte scurt şi pare a fi făcut din ambiţie politică, fără să primească acordul părinţilor şi cadrelor didactice.

Legea nu vine cu soluţii la problemele esenţiale şi dureroase ale învăţământului (de exemplu, subfinanţarea) şi nu se bazează pe o cunoaştere şi evaluare serioasă şi profundă a sistemului educaţional etc. Lăsând la o parte multiplele deficienţe pe care le are noua lege, doresc să subliniez faptul că, aşa cum rezultă din actul normativ aprobat de Guvern, reformă înseamnă de fapt politizare. Astfel, art. 190 reglementează faptul că rectorul unei universităţi se stabileşte pe baza unui concurs desfăşurat în baza regulamentului propus de Senatul universităţii, dar la alin.(3) lit.a) a acestui articol se precizează că rectorul "e confirmat de ministru".

În opinia noastră, prin iniţierea şi promovarea acestei legi Guvernul actual nu face altceva decât să ascundă incapacitatea de a gestiona problemele din educaţie, ceea ce este echivalent cu neasumarea responsabilităţilor ce revin actualei guvernări.