Parliamentary debates

Domnul Petre Popeangă:

În ultima perioadă, la nivelul mai multor regiuni din ţară se manifestă, din ce în ce mai acut, fenomene naturale ale căror urmări afectează material, social şi, nu în ultimul rând, psihologic colectivităţi din ce în ce mai numeroase.

Dintre acestea, alunecările de teren, fenomen cu manifestare aproape permanentă, în special primăvara, reprezintă un pericol care, ar fi trebuit să oblige guvernanţii şi autorităţile locale la măsuri concrete de prevenire.

La întrebarea firească, de altfel, cum se implică autorităţile pentru a preveni această stare reală de lucruri, răspunsul este destul de simplu: în nici un fel, sau mai bine zis, fără folos, dacă în fiecare an fenomenul se manifestă cu aceeaşi intensitate şi cu aceleaşi efecte.

Matematic, după fiecare catastrofă încep lamentările şi pasarea răspunderii de la o instituţie la alta, pentru ca, în final, să se conchidă că nimeni nu este vinovat.

Sau, poate, vinovaţi sunt sinistraţii pentru faptul că şi-au aşezat locuinţele în calea dezastrelor. Atitudinea guvernanţilor faţă de calamităţile naturale este de neexplicat în condiţiile în care există nenumărate posibilităţi de finanţare externe a unor programe care să evite astfel de dezastre; Cu toate acestea, la nivel naţional nu a fost instituită o strategie globală care să monitorizeze astfel de fenomene.

Recent, în judeţul Gorj, efectele alunecărilor de teren au produs importante pagube materiale în satele Dobriţa, Mătăsari, Bereşti şi altele, lăsând pe drumuri câteva sute de familii.

Trebuie menţionat că, în acest judeţ, efectelor calamităţilor naturale li se adaugă şi efectele exploatărilor miniere de suprafaţă sau subterane care, numai în zona Mătăsari au afectat grav peste 40 gospodării.

Ceea ce am văzut poate fi, fără prea mare greutate încadrat în categoria imaginilor apocaliptice, cu case fisurate, geamuri şi uşi care nu se mai închid, fântâni înghiţite de pământ.

Repetatele sesizări ale localnicilor adresate atât autorităţilor locale cât şi Companiei Naţionale de Lignit Oltenia au rămas fără răspuns sau, deşi efectele sunt evidente, s-au rezumat la răspunsuri penibile de genul "gospodăriile se află în afara zonei de influenţă a exploatărilor miniere "..". Un singur sinistrat a fost despăgubit dintre sutele celor care se află în această situaţie.

Fenomenul calamităţilor naturale la care, în cazul judeţului Gorj şi nu numai, se adaugă efectele unei industrializări intensive, a luat în ultimul timp, dimensiuni mult prea mari pentru a fi tratat singular.

Faţă de gravitatea efectelor acestor fenomene, se impune elaborarea, la nivel naţional, a unei strategii care să pornească de la cauze şi aici aş aminti, în primul rând, defrişarea sălbatică a pădurilor sub ochii îngăduitori ai autorităţilor, neregularizarea cursurilor de apă, de la analiza globală a efectelor posibile, având drept scop, cel puţin în prima etapă, limitarea efectelor unor astfel de fenomene.

Cadrul legal de elaborare a unei astfel de strategii există statuat în Planul strategic de dezvoltare durabilă a României care conţine prevederi exprese în domeniul protecţiei mediului. Voinţă nu există!

Sugerăm doamnei ministru Sulfina Barbu ca, în paralel cu acţiunea de "igienizare" a parcului auto care, în paranteză fie spus, aduce importante beneficii unei anumite categorii de întreprinzători din branşă, să se ocupe şi de aceste fenomene mult mai importante, perpetuate de la un an la altul, care afectează situaţia materială şi uneori, chiar viaţa atâtor locuitori.