Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

După 15 ani de tranziţie, românii sunt încă sceptici şi pesimişti. Chiar şi veştile bune sunt prilej de angoasă şi neîncredere. Chiar şi atunci când moneda naţională se întăreşte faţă de principalele valute, românii trebuie să găsească un cusur.

Introducerea "leului greu" sau mai corect spus denominarea monedei naţionale de la 1 iulie stârneşte mari controverse. Şi aceasta din pricina lipsei sau a insuficienţei promovări a programului de preschimbare a monedei naţionale.

Neliniştea apare atunci când se vorbeşte despre perioada dinainte de decembrie 1989, făcându-se, în mod eronat, comparaţie între leul de atunci şi leul greu al anului 2005. Această comparaţie nu poate exista din toate punctele de vedere, dar mai ales din cel economic, neexistând nici o asemănare între preţurile dirijate din acele vremuri de tristă amintire şi preţurile stabilite de piaţă în 2005. Aşa cum afirma şi domnul Mugur Isărescu, într-un mod foarte plastic, "în 1989, o maşină nu costa 70.000 de lei, ci 70.000 de lei şi cinci ani de aşteptat la rând cu banii la CEC, iar un kilogram de carne nu costa 37 de lei, ci 37 de lei plus o noapte sau mai mult de stat în frig la coadă". Însă nici măcar aceste comparaţii nu ar trebui să se mai facă.

Pentru evitarea oricăror temeri sau confuzii, este necesară o campanie mediatică susţinută, pe înţelesul întregii populaţii. Trebuie prezentate atât necesitatea introducerii leului greu, cât şi faptul că nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, însă totul se simplifică. Trebuie eliminată spaima oamenilor de eventualele rotunjiri de preţuri, situaţie rezolvată în mare parte de afişarea cu patru luni înainte a preţurilor exprimate în leul nou. Trebuie explicat faptul că nu există riscul unei creşteri a inflaţiei, ba chiar denominarea va marca finalul coşmarului inflaţionist şi va fi puntea de legătură pentru adoptarea monedei europene unice.

Măcar acum, când mai este foarte puţin timp până la momentul introducerii leului greu, este necesară o propagandă, în sensul bun cuvântului, o campanie de popularizare a noii monede. Trebuie explicate atât implicaţiile economice, cât şi cele psihologice, pentru a fi depăşite temerile populaţiei care însă se întreabă cât va trebui să plătească pentru leul greu şi a se evita situaţiile în care oamenii îşi vor uita banii dosiţi la saltea.

Este încă timp pentru dinamizarea procesului de cunoaştere a introducerii leului greu, de găsire a celor mai potrivite canale de comunicare pentru a le aduce românilor certitudinea că schimbarea este în folosul lor.