Parliamentary debates

Domnul Radu Lambrino:

Declaraţie politică: "Rezultatul moţiunii reconfirmă înţelegerea politică PSD - PNL"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Opoziţia politică este instituţia care încununează o societate politică pe deplin dezvoltată instituţional şi trăsătura distinctivă a acelor societăţi politice care sunt cunoscute sub denumiri ca: societate democratică, liberală, parlamentară, constituţională, pluralist constituţională sau chiar deschisă sau liberă."

Am început această declaraţie politică cu un extras din una din cele mai competente tratări din ştiinţele politice a temei numite "opoziţie politică", aparţinând întâmplător unui cercetător de origine română, Ghiţă Ionescu, care, din păcate, nu mai este astăzi în viaţă pentru a ne face o analiză a ce se întâmplă astăzi în România.

Rezultatul votului de ieri din Parlament pe marginea moţiunii de cenzură împotriva Guvernului Tăriceanu ar fi ridicat desigur semne de întrebare oricărui observator străin aflat pentru prima dată în contact cu realitatea politică a României anului 2007. Însă pentru toţi cei care au avut ocazia să urmărească modul de instalare a acestui guvern în primăvara acestui an şi încercarea de demitere a Preşedintelui Băsescu, votul de ieri din Parlament nu ar mai fi trebuit să fie o surpriză. Pentru aceştia din urmă nu este nici un secret că România are un guvern condus de Tăriceanu, compus oficial din PNL şi UDMR, dar care a fost legitimat public la învestitură de către PSD şi care, de atunci şi până astăzi, a acţionat conform unei agende fixate de Mircea Geoană în calitate de lider al partidului de "opoziţie" PSD.

Mai grav chiar decât caracterul de "coaliţie contra naturii", PSD-PNL este faptul că cele două partide continuă să nu recunoască public această coaliţie, lucru care face ca o instituţie fundamentală a democraţiei - şi anume opoziţia - să nu existe sau doar să mimeze funcţionarea. În acest sens, conform citatului de la începutul acestei intervenţii, România pur şi simplu nu se califică pentru numele de "societate democratică, parlamentară sau constituţională". Lipsa unui raport clar între putere şi opoziţie a condus şi la situaţia de ieri de la vot, când, în mod aberant, PSD - partidul de opoziţie cu cel mai mare număr de parlamentari - nu a ştiut cum să voteze alegând într-un final să se abţină!

Decizia abţinerii de la vot a PSD a condus apoi la un rezultatul de 115 voturi în favoarea moţiunii şi 112 împotrivă, un rezultat care a pus guvernul în situaţia penibilă de a avea în fapt mai multe voturi exprimate pentru demiterea sa decât pentru susţinerea sa. Încă o dată, toate aceste lucruri sunt de neînţeles pentru un observator străin care nu cunoaşte specificul Constituţiei din România, o constituţie care permite unui partid să guverneze deşi are o susţinere parlamentară mai slabă decât a multor partide de opoziţie!

Voi încheia prin enunţarea unuia dintre cele mai grave paradoxuri ale guvernului Tăriceanu, un paradox provocat de spaima că o eventuală cădere a guvernului ar putea conduce la o întâlnire cu electoratul în alegeri anticipate: cu cât principalele partide care susţin guvernul - PSD şi PNL - sunt mai slab cotate în sondaje, cu atât guvernul este mai stabil şi mai de neclintit. Altfel spus, cu cât susţinerea publică a PNL şi a PSD este mai redusă cu atât guvernul condus de Tăriceanu este mai sigur că va fi susţinut în Parlament de cel mai mare partid de opoziţie, cum îi place lui Mircea Geoană să spună despre PSD, confirmând astfel existenţa şi funcţionarea într-o democraţie a primei coaliţii putere - opoziţie din lume. Ceea ce nu face decât să confirme încă o dată că PSD este condus de Ion Iliescu, cel care ne anunţa la scurtă vreme după căderea comunismului că îşi doreşte o "democraţie originală" pentru România.