Parliamentary debates

Domnul Petru Călian:

"Alegerile au trecut, criza rămâne"

Campania electorală s-a terminat. Rezultatele alegerilor vorbesc: se doreşte continuarea şi punerea în aplicare a măsurilor anticriză. Impasul economic a fost dublat de criza politică fără precedent creată în jurul PSD, prin ieşirea de la guvernare şi prelungirea campaniei anti-Băsescu. Pentru a se reporni mecanismul economic e nevoie ca la butoane să fie un guvern stabil. Pacea politică invocată de PSD vine în contradicţie cu atitudinea pe care a luat-o odată cu anunţarea rezultatelor oficiale. Sau normalitatea de care vorbeau era de fapt stabilitatea lor la Cotroceni.

Bugetul pe 2010 reprezintă cheia ieşirii din criză, într-o perioadă în care recesiunea economică se adânceşte.

FMI este cu ochii pe România şi pe bugetul pe 2010. Răbdarea de care a dat dovadă nu trebuie să ne liniştească. Urgentarea acestui proiect este prioritatea întregii clase politice, chiar dacă materializarea obiectivelor reprezintă o sarcină dificilă în contextul politic şi economic actual. În urmă cu câteva luni nu puteam concepe neterminarea bugetului până în decembrie. Însă cel mai cumplit scenariu îl trăim.

PSD-ul a contribuit la amânarea îndeplinirii targetului de a avea un buget pe anul 2010, prin declanşarea crizei politice. Iar acum joacă acelaşi rol: refuză să accepte înfrângerea. Trăiesc momentul efervescent al nopţii în care se autodeclarau învingători. Fac orice pentru amânarea instalării preşedintelui. O amânare care conduce la instabilitate, la lipsa unui guvern, la neîndeplinirea obligaţiilor faţă de FMI şi deci, la lipsa banilor pentru plata salariilor şi pensiilor. Puntea între politic şi economic e atât de fragilă încât se poate rupe oricând, cu consecinţe directe asupra cetăţenilor. Criza politică a costat deja România prea mult. Timpul înseamnă bani. S-a ajuns mai departe decât ne-am fi imaginat.

Reprezentantul FMI pentru România şi Bulgaria declara pe 19 noiembrie că, în cazul în care criza politică se prelungeşte, este posibil ca tranşele a III-a şi a IV-a să fie livrate împreună doar în luna martie. Şi Comisia Europeană a amânat acordarea celei de-a doua tranşe de 1 miliard de euro din împrumutul acordat României aşteptând clarificarea situaţiei de la Bucureşti. Tot ce auzim e amânare, însă amânarea nu ne ajută cu nimic. Continuarea alături de un preşedinte implicat direct în măsurile de reformă reprezintă singurul atu al acestei situaţii.

Ca membru al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, consider că orice acţiune politică nesănătoasă periclitează finalizarea bugetului pe 2010. Indiferent de structura noului guvern, bugetul şi măsurile de reformă trebuie să primeze pe agenda discuţiilor. Paşii concreţi în privinţa reducerii deficitului bugetar au fost deja concepuţi de către Guvernul Boc. Tot ce mai lipseşte este să se pună în practică măsurile anticriză "nedorite" de o parte a clasei politice, dar negociate şi acceptate de organismele internaţionale care ne-au acordat sprijin financiar.

Cum să ne consolidăm imaginea ţării pe plan extern dacă nu putem ajunge la un consens pe plan intern? Focul politic trebuia să fie stins odată cu încheierea alegerilor şi nu să mocnească încă la o săptămână de la aflarea rezultatelor. 2009 a fost un an electoral, iar 2010 e anul în care vom pune în aplicare ceea ce am plănuit în 2009: ieşirea din criză cu pierderi minime pentru românul de rând.