Parliamentary debates

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Arieratele, cauza insomniei conducătorilor grijulii"

În acest moment, pacienţii şi organizaţiile profesionalenu au posibilitatea reală de a participa la actul decizional, atunci când sunt contractate servicii medicale - nici în ceea ce priveşte tipul şi nici numărul acestor servicii, deşi prin lege contribuţiile la asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii. Implicarea acestora în actul decizional va aduce normalitate în asigurarea unei asistenţe medicale centrate pe nevoile pacienţilor şi va asigura transparenţa distribuirii puţinelor resurse acolo unde este cu adevărat nevoie.

Se impune astfel adoptarea proiectului legislativ de modificare şi completare a Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, ce vizează creşterea accesibilităţii la servicii medicale a celor ce contribuie la asigurările sociale de sănătateprin reprezentarea asociaţiilor de pacienţi, precum şi a celor ai colegiului medicilor şi ordinului asistenţilor medicali în consiliul de administraţie al caselor de asigurări de sănătate.

România se împrumută cu 2 milioane de euro pe oră. Teoretic, pentru plata pensiilor şi salariilor. Un rezident are disponibil un leu pe oră pentru întreaga sa viaţă. Adică, doar 733 de lei pe lună.

În tot acest timp, uitând că sistemul sanitar nu ebugetar în cea mai mare parte, ci plătit de Casa de Asigurări de Sănătate în funcţie de mulţi indicatori, CAS subvenţionează pe banii asiguraţilor câte un proprietar de spital privat.

Vă reamintesc faptul că toţi plătim contribuţii la asigurările sociale de sănătate şi nu există vreo posibilitate legală să evităm acest decont social. Am hotărât chiar în Constituţie că statul ocroteşte sănătatea şi că toţi avem dreptul egal la sănătate.

Arieratele vor persista atâta timp cât sistemul va fi subfinanţat şi deşi sună mai interesant aşa (arierate), nu sunt altceva decât datorii pe care în mod nesimţit nu ţi le-ai plătit la timp.

Ce înseamnă un sistem care nu vrea să se reformeze. Reforma nu este un proces care se desfăşoară de la sine. Cine nu vrea să se reformeze? Brancardierul care nu apucă să îşi tragă sufletul între zecile de tărgi pe care le târâie pe zi? Infirmierele şi îngrijitoarele care deservesc într-o lună mai mulţi pacienţi şi saloane decât corespondenţii lor din occident într-un an? Medicii care s-au încăpăţânat să rămână în ţară ca să poată beneficia de plăcerea masochistă de a fi declaraţi incompetenţi de tot felul de politicieni agramaţi şi cu gândirea tulbure şi lipsită de orice viziune? Sau poate reforma ar trebui începută cu vârful ministerului şi al casei de asigurări, locul de unde se împarte tainul.

De mai bine de doi ani auzim de reforma care nu se lasă implementată: s-a lărgit baza de colectare la niveluri niciodată atinse până acum, s-au desfiinţat şi comasat spitale, medicii de familie primesc mult mai puţini bani, salariile au fost diminuate şi în continuare aflăm că reforma trebuie să continue deoarece se cheltuieşte prea mult. În acest fel vom ajunge să aflăm că ar fi bine ca în concedii lumea să se ducă să strângă rezerve de coada şoricelului, muşeţel, sunătoare şi alte buruieni pe care să şi le administreze după indicaţiile doctorului Google.

Sănătatea este scumpă oriunde în lume. Medicamentele, aparatura şi consumabilele sunt aliniate la preţurile europene, doar cheltuielile de personal sunt cu până la de 10 ori mai mici. Un caz rezolvat într-un spital occidental este mult mai mare decât acelaşi caz la noi, dar asta nu interesează pe nimeni. În momentul în care se produc scumpiri la combustibili şi energie se spune că se datorează alinierii la economia europeană. Şi preţul serviciilor medicale, medicamentelor şi materialelor urmează aceeaşi direcţie. Managerii, adevărat, de multe ori incompetenţi, pot fi schimbaţi în fiecare săptămână, căci oricum ar face, nu pot administra nimicul. Nu vor face decât să rostogolească datoriile transformându-le în arieratele care dau atâta nelinişte celor care nu mai pot de grija ţărişoarei şi celor care încă mai au tupeul să sălăşluiască în ea.

De ce trebuie să plătim asigurări de sănătate şi să fim certaţi că ne îmbolnăvim prea des? Dacă nu poţi administra o criză, nu te apuci să urli că vinovaţi sunt cetăţenii că nu vor să se reformeze, adică să atingă standarde aberante doarde minţi portocalii visate, ci te duci frumuşel acasă şi îi laşi pe alţii care pot să o facă.