Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Odată câştigate alegerile locale şi generale în anul 2000, PDSR a lansat opiniei publice şi societăţii civile un program de guvernare, pentru perioada 2001 - 2004, cu obiective precise sugerând, de-o manieră categorică, că realizarea acestora este doar o formalitate, o chestiune de timp.

Programul îşi propune nu numai o reformă profundă a societăţii româneşti, în toate domeniile sale de activitate, dar şi crearea condiţiilor necesare alăturării României ţărilor civilizate şi aderării la Uniunea Europeană, aceasta din urmă având un caracter prioritar.

Un capitol distinct al programului este consacrat reformei administraţiei publice centrale şi locale, printre obiectivele fundamentale ce stau la baza acesteia, regăsindu-se:

• restructurarea profundă a administraţiei publice centrale şi locale;
• schimbarea de fond a raportului dintre administraţie şi cetăţean;
• descentralizarea serviciilor publice şi consolidarea autonomiei administrative şi financiare;
• demilitarizarea unor servicii comunitare;
• depolitizarea structurilor administraţiei publice;
• eliminarea clientelismului politic;
• stoparea birocraţiei.

Dacă stabilirea unor obiective fundamentale are importanţa sa, cel puţin la fel de important, dacă nu chiar mai important este modul în care ele sunt transpuse în practică şi se reflectă în activitatea domeniului vizat.

După trei ani de guvernare PSD-istă, constat cu amărăciune că oferta electorală a acestui partid a fost fum fără foc pentru masa mare a alegătorilor, dar profitabilă numai pentru clica ce ne guvernează, care a subordonat instituţii ale statului în scopul satisfacerii intereselor de grup ale propriului clientelism politic.

Reforma administraţiei publice a constat în:

• reduceri masive de personal, circa 30%, de la autorităţile publice locale, măsură ce a permis înlăturarea acelor funcţionari publici, nemembri ai partidului de guvernământ, scopul urmărit şi declarat fiind acela al reformei administraţiei publice locale;
• încălcarea principiului autonomiei locale şi financiare, consacrat şi de Carta europeană a autonomiei locale, prin impunerea unor normative de cheltuieli prin act normativ, respectiv Ordonanţa Guvernului nr.80/2001, deşi Legea administraţiei publice locale nr.215/2001 lasă în grija consiliilor locale asigurarea resurselor necesare funcţionării propriului aparat.

Impunerea autorităţilor locale de noi responsabilităţi, fără a fi consultate, cum este cazul H.G. nr.183, 184, 185, 186 şi 187 din anul 2002, prin care centralele termice din unele localităţi sunt transferate consiliilor locale, împovărându-le bugetele şi fără a le asigura resursele financiare necesare funcţionării lor.

Consacrarea corupţiei instituţionalizate realizată fie prin suspendarea, până în anul 2004, a acelor dispoziţii din Legea nr.215/2001 referitoare la incompatibilităţi ale aleşilor locali, fie prin nepunerea în aplicare, din lipsa voinţei politice, a acelor interdicţii pentru aleşii locali şi funcţionarii publici stabilite prin act normativ, cum este cazul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.5/2002.

Toate acestea sunt exemple grăitoare, indubitabile, ale modului clientelar în care se guvernează, ale modului în care Guvernul Năstase, adevărat flagel social, a ridicat corupţia la rang de instituţie în domeniul administraţiei publice, ale abuzului instituţionalizat, ale dispreţului faţă de valorile social-democratice şi faţă de interesul general al cetăţeanului.

Depolitizarea structurilor administraţiei publice şi eliminarea clientelismului politic, redusă de guvernanţi la acţiunea de selectare în folos propriu a funcţionarilor publici s-a făcut tot instituţionalizat. Astfel, prin H.G. nr.1087/2001, s-a creat cadrul legal necesar unei astfel de selecţii, selecţie făcută nu pe criterii de calitate şi competenţă profesională, aşa cum se prevede în Statutul funcţionarilor publici sau în Carta europeană a autonomiei locale, ci pe criterii politice. Această realitate a fost confirmată recent de domnii Iliescu şi Năstase, care au acuzat nepotismul şi incompetenţa funcţionarilor din administraţie, totalul dezinteres faţă de funcţia publică şi de cetăţean.

Domnilor, aceasta nu este o scuză şi nici o acuză, ci consecinţa propriilor demersuri, fuga dumneavoastră de responsabilitate şi găsirea de ţapi ispăşitori, din moment ce dumneavoastră şi acoliţii dumneavoastră au fost cei care au selectat şi facilitat accesul la o funcţie publică a rudelor şi prietenilor, pe care acum îi acuzaţi de incompetenţă şi lipsă de profesionalism.

Eliminarea profesionalismului din administraţia publică şi politizarea funcţiei publice sunt două din căile pe care le-aţi folosit pentru a perturba funcţionarea normală a instituţiilor statului şi compromisă adevărata reformă a administraţiei publice.

Un alt obiectiv ambiţios al Guvernului Năstase a vizat depolitizarea unor servicii comunitare constând în preluarea evidenţei populaţiei şi organizării acesteia ca serviciu comunitar de către primării şi consilii judeţene, transferarea în subordinea prefecturilor a evidenţei paşapoartelor, prin organizarea unui serviciu public judeţean specializat, şi nu în ultimul rând organizarea de servicii comunitare pentru situaţii de urgenţă.

În acest scop sunt adoptate Ordonanţele Guvernului nr.83/2001, 84/2001 şi 88/2001, prin care se face un prim pas spre demilitarizarea respectivelor servicii comunitare, Ministerul Administraţiei Publice, o structură civilă, fiind implicat în realizarea acestui proces.

Demilitarizarea serviciilor comunitare a fost de foarte scurtă durată, deoarece ultima reorganizare ministerială ce şi-a găsit expresia în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.64/2003, a vizat, printre altele, Ministerul Administraţiei Publice, care a fost "încorporat" în structurile Ministerului de Interne, iar funcţiile de conducere din departamentul administraţiei publice au fost ocupate de cadre militare active.

În acest fel, "demilitarizarea" administraţiei publice, obiectiv fundamental al reformei în administraţie, este înfăptuită de militari de carieră şi nu de profesionişti în administraţie publică, ceea ce este de natură nu numai să compromită preconizata reformă, dar şi să pună sub semnul întrebării aderarea ţării la Uniunea Europeană.

O altă promisiune electorală, de asemenea neonorată, s-a referit la elaborarea Codului administrativ, a Codului de procedură administrativă şi a Codului electoral, termenul pentru elaborarea acestora fiind anul 2001.

Deşi au trecut 3 ani de când cele trei coduri trebuiau elaborate. nici până acum aceste importante reglementări nu au văzut lumina zilei, fapt ce mă îndreptăţeşte să-i reamintesc domnului prim-ministru Adrian Năstase, un reputat jurist, că în curând se va împlini termenul general de prescripţie pentru elaborarea lor, dar aceasta nu-l va putea exonera de răspunderea ce şi-a asumat-o atunci când a acces la putere.

Pentru ca respectivele coduri de natură administrativă să nu devină statute militare, solicit domnului prim-ministru Adrian Năstase demilitarizarea administraţiei publice, şi nu în ultimul rând respectarea promisiunilor electorale făcute pentru domeniul administraţiei publice.