Parliamentary debates

Domnul Filip Georgescu:

Revin astăzi în faţa dumneavoastră cu una dintre problemele care de ani şi ani afectează grav economia naţională, prezentul şi viitorul societăţii noastre româneşti. Este vorba despre situaţia catastrofală în care se află silvicultura.

Nu exagerăm cu nimic spunând că, de un deceniu şi jumătate încoace, pădurile mor hăcuite sub ochii noştri. Furia turbată împotriva mediului forestier, dezlănţuită cu un deceniu în urmă de un obscur politician, orbit de nefastul dicton "restitutio in integrum", care a dispărut de ani buni de pe scena vieţii politice, ca şi partidul său monstruos, a crescut, sub actuala guvernare, în mod alarmant. Se taie pădurile cu sălbăticie, se fură zi şi noapte cu căruţa, cu camionul şi cu trenul, sub privirile neputincioase ale organelor silvice, ale autorităţilor locale şi centrale.

Despăduririle au luat amploare fiindcă micii proprietari taie în disperare arborii, până la unul, de teama hoţilor, ori ca să-şi asigure capitaluri pentru noi afaceri mai bănoase şi mai sigure. Deveniţi proprietari pe drept sau pe nedrept, ei nici nu vor să audă de legislaţia silvică în vigoare. Efectiv rad vegetaţia forestieră, fără să manifeste nici cea mai mică preocupare pentru regenerarea acesteia. Ştirile publicate în ultima vreme de presă ne dezvăluie un tablou sumbru al silviculturii noastre. În mai puţin de un an, în judeţul Vrancea s-au despădurit mai bine de 1400 de hectare, deşi zona aceasta a fost lovită în 2005 de cele mai dezastruoase inundaţii. În Bistriţa Năsăud au dispărut pădurile de pe aproape o mie de hectare, ca şi în Harghita, unde etnicii maghiari taie pe rupte, alimentând non-stop Ungaria cu buşteni şi cherestea, în timp ce în Buzău şi Dâmboviţa taie românii şi arabii, deschizând căi netede pe povârnişuri inundaţiilor care se anunţă.

Sunt şi cazuri, din păcate destul de puţine, cum ar fi cel al comunei Josenii Bârgăului, unde locuitorii se opun ilegalităţilor săvârşite de primărie, pornită să exploateze în mod abuziv pădurea aparţinând sătenilor, sau cel al silvicultorilor din Maramureş, care au declanşat o susţinută campanie pentru controlul lucrărilor de exploatare a pădurilor, circulaţia şi prelucrarea materialului lemnos, precum şi activitatea personalului din cadrul ocoalelor silvice de stat. Din păcate, jaful pădurilor continuă pe scară largă, pe seama cererilor de retrocedări care curg cu nemiluita, multe dintre ele neputând fi susţinute prin acte sau alte documente legale. Până şi Mitropolia Banatului a depus o cerere, prin I.P.S. Nicolae Corneanu, care solicită peste 900 de hectare de pădure, cererea fiind susţinută de două persoane - rude ale mitropolitului.

Dată fiind politica de jefuire a pădurilor, de tăieri total iraţionale, România este astăzi singura ţară din Europa în care se produc deşertificări. Tragem astăzi, de la tribuna Parlamentului, încă un semnal de alarmă pentru salvarea pădurilor ţării. Guvernul, ministerul de resort, ca şi autorităţile locale trebuie să iasă din amorţeala şi nepăsarea în care se complac şi să recurgă la măsuri drastice împotriva celor care încalcă în mod criminal legislaţia în vigoare, legată de exploatarea pădurii, indiferent de modul de proprietate asupra ei, să declanşeze o vastă campanie de împăduriri, cam 50.000-100.000 de hectare anual, întrucât, rezumându-se la cele 10.000-15.000 hectare, câte s-au realizat până acum, sistemul nostru forestier merge spre pierzanie şi nicidecum spre regenerare.

Propunem, de asemenea, ca prin îmbunătăţirea legislaţiei silvice, pădurile să capete un statut de proprietate aparte, întrucât, în condiţiile în care mediul se degradează permanent, cele 1,5 milioane de hectare, aflate în proprietate privată, vor contribui, ca urmare a exploatării lor prădalnice, la creşterea pericolului de inundaţii, la accentuarea degradării şi alunecării solului. Trebuie să înţelegem că astăzi, când fenomenele naturale devin tot mai distructive, pădurea nu mai poate să aparţină unui om sau altuia, unei colectivităţi sau unui stat. Ea devine un bun planetar, un bun al întregii omeniri, o armă pentru salvarea Terrei. Să ne trezim măcar acum, în ceasul al doisprezecelea.

Vă mulţumesc pentru atenţie.