Parliamentary debates

Domnul Florin Aurelian Popescu:

Cum, în ceea ce priveşte propria imagine, domnul Adrian Năstase se află de mai multă vreme în cădere liberă, prin invitarea ziariştilor, înaintea procurorilor, la casa sa din Zambaccian, a încercat, într-un fel, să-şi asigure o anume protecţie, considerând că, dacă reuşeşte să-i sensibilizeze pe ziarişti, o parte a opiniei publice i-ar deveni favorabilă.

Este o vorbă italienească, "la verita piu vera del visto" (adică "realul mai adevărat decât vizibilul"), care transcende orice susceptibilitate. Pus sub învinuire pentru parchetul de bambus şi termopanele de la blocul amintit, fostul premier, simţindu-se mult mai vulnerabil în planul justificării colecţiilor de artă (care rivalizează cu cele de la muzeul care a dat numele străzii), a încercat să minimalizeze valoarea acestora.

Umilinţa omului recunoscut pentru băţoşenia sa a mers atât de departe încât a găsit tot felul de cusururi tablourilor atârnate pe toţi pereţii, încadrându-le în cultura minoră a valorilor decorative, profitând de faptul că acestea ispiteau văzul invitaţilor printr-o estetică epică în egală masură obositoare, stânjenitoare si copleşitoare. Am văzut, dacă vreti, un kitsch al Castelului Peleş, o formă românească de bazar în care stăteau deopotrivă valori din toate colţurile lumii. Gazda ziariştilor, prin vocabularul critic al ghidului de ocazie, a încercat să-şi revendice o anume indiferenţă, mascată în tot felul de decupaje ale propriilor interese, acordând lucrărilor un caracter de opere de artă mai puţin glorioase, recunoscându-le mai ales imperfecţiunile. Cu toate acestea, figuraţia voit naivă, cultivatoare a explicaţiilor ieftine, neconsistente, n-a lăsat decât gustul amar al îngroşării unei intenţii, şi anume al laşităţii unui om marcat de sentimentul tuturor ambiţiilor. Opulenţa strivitoare până la un ridicol dezagreabil, atmosfera apăsătoare, care nu poate să nu şocheze obişnuitul, impresionând orice raţiune, dovedeşte clar că fostul lider al PSD nu s-a aflat în relaţii prea bune cu Zeul Prudenţei, oricât de proverbial a fost spiritul său de conservare. Totul parcă simbolizează căpătuiala.

Chiar dacă toată tărăşenia este considerată o lucrătură politică, singura speranţă consolatoare este cea a indulgenţelor, în acest sens retorica sa fiind şi mai incriminatoare. Astfel, domnul Adrian Năstase a spus că, în perioada cât a fost la putere, a avut grijă ca actualul preşedinte al ţării să nu aibă probleme, ba, mai mult, în timpul confruntării electorale cu acesta, i-a spus că dacă va câştiga alegerile va fi un preşedinte bun faţă de rivalul său, replica domnului Traian Băsescu fiind una scurtă: "Eu, nu!". În acel spirit al impunerii de caractere, trebuie menţionat că, în timp ce actualul preşedinte al statului a renunţat, în 1996, la imunitatea parlamentară, punându-se la dispoziţia organelor de cercetare, domnul Adrian Năstase încearcă tot felul de fofilări, ascunzându-se după faldurile rochiei parlamentare, cultivând spiritul indistincţiilor.

Grija principală a omului îmbogăţit este cea a asumării averii, oricât de mare ar fi aceasta fiind lesne măsurabilă. Într-un fel, invitarea ziariştilor echivalează cu un autodenunţ. Numai că, după cum se ştie, cauza pentru care este cercetat are în vedere, în principal, termopanele, ori toată mediatizarea de la five o'clock-ul de vineri a avut în prim plan ceea ce era dincolo de ele. Şi aşa, misterul devine şi mai mare.

La final, nu pot decât să-mi pun două întrebări, cât se poate de legitime:

1. După tot ce am văzut, mă întreb ce legatură are apartamentul lui Adrian Năstase din Zambaccian cu social-democraţia de tip european.
2. Decizia de a permite accesul ziariştilor are vreo legătură cu vizita de săptămâna trecută a socialiştilor europeni în România?