Parliamentary debates

Domnul Filip Georgescu:

La capătul unor dezbateri maraton, Cabinetul Boc a aprobat, la 29 ianuarie, forma preliminară a bugetului pe 2009 şi planul de combatere a crizei economice. Deşi se ştie bine că fără buget, nici un minister nu va putea să acţioneze în vreun fel pentru realizarea propriilor sarcini din programul guvernamental, acest instrument financiar capital, care exprimă în formă bănească veniturile şi cheltuielile pe care trebuie să le realizeze pe 2009 organele administraţie centrale şi locale de stat, a fost moşit mai multe săptămâni, fiindcă, aşa cum afirmă la unison membrii actualului Executiv, situaţia grea lăsată de guvernarea liberală i-a pus la grele încercări.

Înţelegem mai degrabă că situaţia economică grea în care se află ţara, ca urmare a crizei mondiale, i-ar fi putut pune în dificultate pe actualii guvernanţi şi nicidecum "moştenirea grea" a trecutului, care de 19 ani încoace a devenit o placă hodorogită în politica românească. Dar cum, necum, până la urmă avem buget sau, cum s-ar spune, am intrat în normalitate. Că în cadrul dezbaterilor din Parlament s-ar putea modifica unele prevederi, că pe parcursul acestui an vor interveni corecturi sau rectificări, toate acestea contează mai puţin. Chiar dacă vorbim de o întârziere de mai bine de o lună, aceasta nu constituie un capăt de ţară.

Liniile generale care stau la baza bugetului pe 2009 au fost negociate de doi parteneri cu concepţii doctrinare diferite. Dacă Partidul Democrat Liberal apăsa pe pedala austerităţii, pentru a tempera rigorile crizei economice, Partidul Social Democrat nu vroia să înmormânteze promisiunile făcute în campania electorală, de majorare a salariilor şi pensiilor, până la urmă cei doi parteneri au ajuns la concluzia că bugetul asigură un echilibru între componenta sa economică şi cea socială.

Una din măsurile esenţiale preconizate de Guvern pentru susţinerea bugetului şi diminuarea impactului crizei economice o constituie alocarea a 20% din volumul cheltuielilor pentru investiţii masive în infrastructură, transporturi, mediu, sănătate, reabilitare termică, refacerea drumurilor judeţene şi comunale, alimentări cu apă şi pentru alte domenii. Orientarea prioritară a cheltuielilor bugetare într-o direcţie care să asigure locuri de muncă şi creşteri economice este desigur salutară. Există, însă, în mod evident, destule dificultăţi în a împărţi 10 miliarde de euro (cât reprezintă acel 20% din buget pentru investiţii) la atâtea ministere, ceea ce l-au determinat pe efemerul ministru al administraţie şi internelor să demisioneze.

Alte măsuri anunţate de Guvern vizează achitarea datoriilor restante lăsate de Guvernul Tăriceanu, fără de care economia se blochează, creşterea gradului de absorbţie a fondurilor comunitare, capitalizarea CEC şi EximBank cu 250 milioane de euro, pentru a constitui resursa financiară de sprijinire a IMM-urilor.

În buget sunt prevăzute, de asemenea, cheltuieli de ordin social, numai că ele sunt mai mult decât modeste. În 2009 salariile şi pensiile se vor majora cu 5% spor achitabil în două tranşe (aprilie şi octombrie). O asemenea majorare ar putea să rămână până la urmă o prevedere pur formală, câtă vreme ea va fi înghiţită de o inflaţie alarmantă şi de sporirea cu 3,3% a contribuţiilor de asigurări sociale.

O măsură binevenită, dar departe de a fi îndestulătoare, o constituie instituirea pensiei minime sociale de 350 de lei pentru persoanele cu pensii mici, măsură, de asemenea, realizabilă în două etape. În acelaşi timp, pentru personale cu pensii mici, medicamentele vor fi compensate cu 90%.

În ce priveşte învăţământul, se pare că, în sfârşit, acesta va beneficia de aproximativ 6% din p.i.b.

Aşa cum apreciază mulţi analişti, bugetul pe 2009 a fost construit pe baza unor parametri fără susţinere: creşterea economică de 2,5%, deficit bugetar de 2% şi o inflaţie de 5%. Practic, guvernanţii noştri au ţinut seama de previziunile instituţiilor internaţionale care prognozează pentru România, în 2009, un spor al p.i.b. de 1,75% faţă de 7,8% în 2008, deficit bugetar record de 7,5 în comparaţie cu 5,2% cât s-a înregistrat anul trecut. Aşadar, Cabinetului Boc îi va fi aproape imposibil să-şi atingă propriile ţinte bugetare, în condiţiile în care sursele interne de finanţare a economiei sunt mai mult decât anemice.

Aşa cum apreciază Comisia Europeană, "boom-ul" cererii pe plan local, care a reprezentat principalul martor de creştere economică a României, în ultimii cinci ani, va încetini semnificativ, din cauza reducerii puternice a dinamicii creditelor, slăbirii indicatorilor de încredere şi deteriorării condiţiilor pe piaţa investiţiilor (construcţii şi echipamente), unde rata de creştere se va reduce de la 18% în 2008 la 1,5% în 2009.

Pe de altă parte, CE menţionează că veniturile din taxe, accize şi impozite vor fi afectate de încetinirea ritmului de creştere economică, precum şi de diferitele modificări de natură fiscală. S-ar putea, de asemenea, să se majoreze datoria publică. Deficitul ridicat, cumulat cu creşterea rapidă a dobânzilor la datoriile guvernamentale, va conduce la o sporire a ponderii datoriilor publice în p.i.b. la 26,75% în 2010, de la 15,25% în anul trecut.

Deocamdată, putem răsufla uşuraţi, întrucât Executivul a adoptat forma preliminară a bugetului pe 2009. Să vedem însă dacă în urma aplicării măsurilor stipulate în buget vom putea să respirăm cât de cât normal, pe parcursul întregului an.