Parliamentary debates

Domnul Petru Tărniceru:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

În urma primirii la comisie a mai multor sesizări şi memorii privind situaţia respectării drepturilor persoanelor aflate în stare de detenţie, o parte dintre membrii Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale au fost desemnaţi, în baza votului unanim al tuturor membrilor comisiei, să se deplaseze în mai multe unităţi penitenciare, în vederea documentării la faţa locului, în cadrul exercitării controlului parlamentar asupra instituţiilor publice.

De asemenea, pentru verificarea veridicităţii sesizărilor şi memoriilor primite, a fost audiat la comisie, în două rânduri, directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, domnul magistrat Emilian Stănişor, care a prezentat o informare pe marginea activităţii instituţiei pe care o conduce, precum şi lămuriri punctuale asupra cazurilor de posibile abuzuri la adresa deţinuţilor.

Rezultatele verificărilor respectării drepturilor deţinuţilor şi constatările deputaţilor au fost coroborate şi asamblate într-un raport despre situaţia existentă în penitenciarele din subordinea Ministerului Justiţiei. Structura raportului şi conţinutul acestuia au făcut obiectul dezbaterilor şi observaţiilor membrilor comisiei.

Raportul este înaintat, spre informare, Biroului permanent al Camerei Deputaţilor şi se află depus, spre consultare, la secretariatul Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale.

Membrii comisiei au decis, cu unanimitate de voturi, prezentarea concluziilor raportului elaborat de comisie plenului Camerei Deputaţilor sub forma prezentei declaraţii politice şi trimiterea raportului atât Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi Ministerului Justiţiei, care să ia măsurile stipulate în raport, pentru ameliorarea situaţiei persoanelor aflate în stare de detenţie, cât şi presei, spre informare.

Actualmente, sistemul penitenciar din România cuprinde 35 de penitenciare, 6 închisori-spital şi 3 unităţi de reeducare pentru minori, având o capacitate totală de 38.631 de locuri, în care se aflau, la data de 31.12.2004, un număr de 39.031, indicele de ocupare fiind de 101,04%.

Ca urmare a supraaglomerării, ce rămâne principala problemă a sistemului, apar majoritatea problemelor legate de necesitatea asigurării unor condiţii decente de detenţie şi igienă, dar şi deturnarea scopului educativ al detenţiei în direcţia creşterii potenţialului criminogen al mediului penitenciar şi îngreunarea reinserţiei sociale a deţinuţilor după încheierea executării pedepsei privative de libertate. Poate fi citat ca semnificativ în acest sens, penitenciarul de la Bacău, care are un grad de ocupare de 280%!

Considerăm că ritmul reformei sistemului penitenciar s-a încetinit până la stagnare, aceasta fiind periclitată de câţiva factori principali, cum sunt:

1. subfinanţarea, alocarea unei sume de la buget, pentru anul 2004, reprezentând numai 72,6% din necesarul minim de fonduri, bugetul alocat pe 2005 acoperind doar necesarul de hrană al deţinuţilor pentru primul semestru al anului;
2. condiţii de detenţie, igienă şi muncă, în mare parte improprii;
3. insuficienţa atât a personalului de pază, având posturile ocupate în procent de 80,56% şi a personalului medical, cu posturile acoperite în proporţie de 85,25%, precum şi gradul ridicat de instabilitate al personalului existent în cele două categorii;
4. gradul ridicat de uzură fizică al unor spaţii de detenţie, cum ar fi penitenciarul de la Jilava, care trebuie demolat în totalitate, insuficienţa mijloacelor de pază, intervenţie, supraveghere, legătură, alarmare, avertizare şi transport.

În urma constatărilor membrilor comisiei, aceasta propune parlamentarilor şi autorităţilor competente din cadrul Guvernului luarea următoarelor măsuri imediate:

1. modificarea legislaţiei existent, în vederea micşorării duratei pedepselor, mai ales pentru deţinuţii care nu au antecedente penale, pentru că s-a observat, din graficele prezentate, că cifra celor care nu au antecedente penale este foarte mare, lucru îngrijorător şi în contradicţie cu observaţiile care s-au făcut în celelalte ţări europene;
2. necesitatea măririi alocaţiilor bugetare pentru reforma sistemului penitenciar, determinată de faptul că o serie de penitenciare trebuiesc, de urgenţă, modernizate, precum şi de faptul că în schema resurselor umane există 15.000 de posturi din care 3.000 rămânând vacante, datorită lipsei de fonduri;
3. modificarea regulamentului penitenciar astfel încât deţinuţii să nu mai fie supravegheaţi de angajaţii penitenciarelor, ci de poliţie sau jandarmerie, aşa cum se practică în ţările europene;
4. construirea de penitenciare în parteneriat public-privat, pentru a permite îmbunătăţirea de urgenţă a logisticii penitenciarelor, în condiţiile în care statul nu dispune de fonduri suficiente;
5. implementarea instituţiei "judecătorului delegat" la intrarea în vigoare Legea nr.294/2004.

În concluzie, stagnarea reformei sistemului penitenciar românesc, ce se poate transforma oricând, după data de 1 iulie, într-o criză gravă, solicită măsuri urgente din partea autorităţilor guvernamentale la toate nivelurile, mai ales în contextul în care problemele justiţiei româneşti constituie deja unul dintre subiectele vizate de aşa-numita "scrisoare de avertizare timpurie" ce va fi adresată de Comisia Europeană autorităţilor române.

Vă mulţumesc pentru atenţie.