Parliamentary debates

Domnul Gabriel Sandu:

După ce în perioada 2001-2004 a fost transformat într-o adevărată anexă a Guvernului Năstase, iată că Parlamentul îşi recapătă treptat-treptat rolul principal de for legislativ al ţării.

Dacă analizăm cu atenţie activitatea celor două Camere pe parcursul anului 2005, caracteristica esenţială este aceea de a dezbate. Adoptarea pe bandă rulantă a proiectelor de lege venite de la Guvern (aşa cum se întâmpla în legislatura trecută) a fost înlocuită de un an încoace de un proces activ de dezbateri pro şi contra în comisiile parlamentare, de discuţii însoţite de argumente pe marginea proiectelor legislative, indiferent de numele iniţiatorilor.

Astfel, Legea bugetului de stat pe anul 2006 nu a mai fost adoptată, ca în trecut, doar într-o zi, ci în urma unor dezbateri serioase în comisii şi în plen. De asemenea, Premierul României, domnul Călin Popescu-Tăriceanu, şi-a făcut timp pentru a veni în Parlament mult mai des decât predecesorul prim-ministru, solicitând dezbateri serioase privind diferite teme ale opiniei publice şi arătând astfel respectul faţă de forul legislativ.

Chiar şi noi, parlamentarii, am ştiut cu diferite ocazii să lăsăm la o parte lupta politică şi să ne concentrăm asupra problemelor de legiferare, mai ales în domeniul integrării europene. Dezbaterea legii privind statutul deputaţilor şi senatorilor, prilej cu care au fost eliminate mult mediatizatele şi hulitele "privilegii", a arătat că Parlamentul în ansamblul său este pe drumul cel bun, fiind capabil de o reformă internă în acord cu dorinţele electoratului.

Mai mult decât niciodată, Parlamentul şi mail ales opoziţia şi-a exercitat atribuţiile de control privind activitatea Guvernului prin depunerea de moţiuni simple şi moţiuni de cenzură, atunci când Guvernul şi-a asumat răspunderea politică pe diferite proiecte de lege. Iată că avem şi în acest caz un exemplu de maturitate politică şi de asumare a unui rol democratic în raporturile cu Executivul.

Cred că suntem cu toţii la un nou început de drum când vorbim de instituţia legislativă. Trebuie să continuăm şi cred că demersul nostru de reformă legislativă şi instituţională trebuie să se îndrepte către comunităţile locale care ne-au trimis în Parlament pentru a le reprezenta.

Însă, acest efot trebuie asumat şi conştientizat de fiecare deputat şi senator, indiferent de culoare politică şi de poziţia pe care o poate deţine la un moment dat în structurile de conducere ale celor două Camere. Este motivul pentru care îi solicit din nou domnului Adrian Năstase să nu se mai prevaleze de funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor în ceea ce priveşte elucidarea dosarului Zambaccian, să nu mai implice instituţia legislativă în acest caz şi, ca atare, să demisioneze ca un gest politic normal şi moral.

După ce patru ani de zile a transformat Parlamentul într-o anexă a Guvernului său, Adrian Năstase riscă acum să-l transforma într-o anexă personală, utilizând această instituţie pentru războaie proprii cu alte instituţii ale statului.

Cred că prin demisia sa, domnul Adrian Năstase poate dovedi în faţa opiniei publice că reforma legislativului a început şi nu reprezintă vorbe-n vânt.