Parliamentary debates

Domnul Valer Dorneanu:

Un studiu elaborat pornind de la date statistice din luna februarie 2006 ne-a oferit o viziune limpede asupra gradului de ocupare în muncă şi implicit asupra tendinţelor din economie după un an de aplicare a cotei unice de impozitare şi a prevederilor noului Cod Fiscal de sorginte liberală.

Pornind de la ideea că doar un grad superior de ocupare în muncă poate susţine sistemele de asigurări sociale ca şi asistenţa socială deficitară după cum se observă, am analizat evoluţia forţei de muncă şi a salariilor reale în perioada nov.2004-febr.2006.

Iată ce am constatat:

• Numărul mediu de lucrători în 2003: 4,91 mil.; 2004: 4,6 mil.; 2005: 4,53 mil;
• Numărul de lucrători în febr. 2006: 4,56 mil;

După cum se observă, numărul de lucrători a scăzut în anul cotei unice şi mai departe cu cel puţin 100000, având în vedere că în concordanţă cu noul Cod al Muncii, numărul înregistrat reprezintă nu neapărat numărul de lucrători, ci numărul de contracte de muncă încheiate.

Beneficiarii aplicării "cotei unice" sunt:

• 2,96 mil. lucrători cu câştiguri salariale lunare medii cuprinse între 750 lei şi 3500 lei, care au câştigat de la câţiva lei până la 1000 lei, într-o scală progresivă cu câştigul salarial;
• 60,4 mii lucrători cu câştiguri medii salariale peste 2500 lei au avut câştiguri nete importante;
• 1,57 mil lucrători nu au avut nici un fel de cîştig salarial ca urmare a aplicării noilor impozite pe salariu. Aceşti lucrători au avut câştiguri salariale sub 750 lei. Ei reprezintă 34% din totalul contractelor de muncă;
• toţi patronii sau acţionarii societăţilor comerciale cu excepţia patronilor microîntreprinderilor impozitate în funcţie de venituri.

Următoarele ramuri din economie şi-au diminuat numărul de lucrători în 2005: industria extractivă, mineritul, petrolul, industria articolelor de îmbrăcăminte, de maşini şi echipamente, de pielărie şi încălţăminte, industria chimică, a produselor textile, a materialelor de construcţii, prelucrarea lemnului, metalurgia, învăţământul, agricultura.

Ramurile ce au putut angaja mai mulţi lucrători în 2005 sunt: comerţul cu ridicata, construcţiile, salubritatea, sănătatea, industria hotelieră şi de restaurante, administraţia publică şi apărarea, asigurările şi transporturile terestre. Angajarea de forţă de muncă nu a reprezentat neapărat un semn al unei performanţe economice deosebite sau al unei perspective economice sigure. Ca dovadă, creşteri ale câştigurilor salariale în această perioadă au înregistrat în ordine descrescătoare doar: ramura intermedierilor financiare, sănătatea, poşta şi telecomunicaţiile, petrolul, agricultura, energia electrică, termică, gazele naturale, apă, edituri, asigurări, învăţământ, administraţie publică şi apărare, hoteluri, industria chimică, producţia de textile. Domeniile unde câştigurile salariale reale au scăzut sunt cercetarea şi dezvoltarea tehnologică, turismul, transporturile terestre, ramura cauciuc şi mase plastice, articole de îmbrăcăminte.

Singurele domenii în care putem vorbi de dezvoltare din punct de vedere al creşterii ocupării în muncă şi a salariilor reale sunt: ramura intermedierilor financiare, asigurări, sănătate, construcţii, administraţie publică, apărare, hoteluri, restaurante.

Prelucrând toate aceste date au reieşit următoarele concluzii:

Veniturile salariaţilor au suferit o relativă majorare doar pentru 66% dintre aceştia. O parte din majorare a fost compensată prin contribuţiile, taxele, accizele, dobânzile suplimentare introduse prin noul Cod Fiscal şi mai ales prin creşterea preţului la utilităţi.

34% dintre lucrători au fost obligaţi să facă faţă noilor obligaţii fiscale fără nici un fel de majorare a venitului net Această categorie salarială putem spune că a sărăcit în cursul anului 2005. Cota unică de impozitare pe câştigul salarial nu a influenţat în nici un fel angajarea în muncă, ea suferind chiar o diminuare. Creşterea veniturilor reale a unui procent de circa 60% din lucrători a permis creşterea consumului pentru o parte dintre aceştia, cei cărora creşterea preţului la utilităţi şi noile taxe nu le-a şters avantajul scăderii impozitului. (grupa 750-1000 lei). Doar lucrătorii din segmentul 1500-3500 lei au contribuit atât la creşterea consumului cât şi la fenomenul de economisire sau creditare.

Analiza efectelor reducerii impozitului pe profit a relevat că sumele mai mari la îndemâna patronilor s-au transformat într-o măsură insesizabilă în investiţii, avantajul fiscal fiind folosit de patroni în scopuri personale, impulsionând doar consumul, prin achiziţionarea de bunuri personale şi dezvoltarea construcţiilor de locuinţe, forţând piaţa să ridice preţurile, cu efect prohibitiv asupra lucrătorilor cu salarii mici şi medii.

Ca urmare, efectul introducerii cotei unice este nul din punct de vedere al ocupării în muncă, efectul real fiind, pe de o parte, accentuarea polarizării societăţii în funcţie de resursele de trai şi încurajarea consumului intern şi dezvoltarea ramurilor construcţiilor.

Creşterea consumului intern nu a fost însă atât de importantă încât să producă creştere economică suplimentară faţă de cea anterioară, corespunzătoare unui alt tip de fiscalitate, dar a fost în măsură să preia o parte din diminuarea creşterii economice, înregistrată datorită reculului altor domenii de activitate. Surplusul de TVA colectat la buget a fost acela care a compensat în măsura cea mai mare minusul de venituri din impozitele directe.

Efectele de accentuare a polarizării societăţii cumulează efectele categoriei celor sărăciţi din populaţia activă, cu efectele sărăcirii tuturor celorlalte categorii de locuitori inactivi, cărora taxele suplimentare, creşterea preţurilor la utilităţi şi neaplicarea unor legi social democrate de protecţie socială le-au diminuat serios puterea de cumpărare. Din păcate, aceste tendinţe se vor accentua în 2006 şi mai departe, atâta vreme cât economia şi comportamentele pe piaţă nu vor crea locuri de muncă stabile, remunerate corespunzător.

În concluzie, cei care beneficiază de cota unică de impozitare sunt salariaţii cu salarii mari (peste 2500 lei) şi patronii. Nici una din aceste categorii nu pot, sau nu vor să facă ceva pentru ca beneficiul lor să se transforme în beneficiul altora. Material şi moral, măsura fiscală a cotei unice s-a dovedit un fiasco. Evident, un fiasco al dreptei româneşti neanimată câtuşi de puţin de spiritul solidarităţii umane.