Parliamentary debates

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Dacă nu vrei nimic, nu poţi nimic sau tot nimicul sau nimicurile vor domina România"

În mai multe rânduri, chiar de la aceasta tribună, am subliniat importanţa realizării unei dezbateri sau a unor dezbateri care să vizeze modernizarea statului român în concordanţă cu statutul pe care-l are în momentul de faţă în cadrul Uniunii Europene. Nu doresc o dezbatere formală, ci o dezbatere profesionistă cu participarea specialiştilor pentru fiecare domeniu în parte. Arhitectura statului şi funcţionarea instituţiilor nu este o tema nouă, ea a fost specifică şi perioadei interbelice, perioadei comuniste şi perioadei postdecembriste. Din păcate, construcţiile pentru definirea acestei arhitecturi s-au făcut şi se fac mai mult pentru câştigarea puterii politice şi mai puţin pentru afirmarea unui proiect major de transformare a României. În acest proces s-a pornit, de cele mai multe ori, de la instituţii şi mai puţin de la rolul pe care-l vor juca acestea în cadrul procesului de modernizare, politizându-se până şi activităţile care trebuiau să rămână neutre şi puternic profesionalizate. Mai mult, nu a existat şi nu există percepţia colectivă de adeziune la un proiect, la un program de largă susţinere în care să fie cunoscut şi recunoscut scopul, drumul, participanţii, condiţiile foii de parcurs, astfel încât prin iniţiativa pozitivă şi prin acţiuni concrete să definim clar viitorul României pentru deceniile care urmează în cadrul unui program de dezvoltare durabilă.

Am propus colegilor elaborarea unui proces de construcţie inovativă, în aprilie 2009, în pregătirea viitoarei campanii electorale a alegerilor pentru Parlamentul European, subliniind necesitatea abordării problemelor de fond cu care se confruntă România şi obligativitatea, de la nivelul poziţiilor pe care le avem, de a avea iniţiativa asupra unor teme majore în cadrul viitoarelor evoluţii, conştientizând necesitatea abordării comparative a stărilor de la noi cu situaţia medie specifică la nivel european, din dorinţa de a cântări obiectiv soluţiile fiecărei formaţiuni politice pe problemele majore şi complexe pe care le avem.

Iată că timpul a trecut şi dă dreptate celor care sunt creativi în abordarea temelor majore de dezbatere, celor care nu se mulţumesc numai să gestioneze problemele, celor care sunt convinşi că lucrurile pot fi schimbate. Practic, citându-l pe unul din politicienii europeni ai momentului, "Când nu vrei nimic, nu poţi nimic".

Nu este necesar să negăm temele de dezbatere, ci să le generăm, fiind foarte important că în acest moment temele adevărate să intre în dezbaterea publică, iar în cadrul acestora instituţiile, obligatoriu şi cea a Parlamentului, să fie abordate prin intermediul funcţiilor necesare a fi îndeplinite în procesul de modernizare a României. Din această dezbatere ar trebui să rezulte obiectivele majore ale procesului de guvernare şi modalităţile în care instituţiile, în procesul de cooperare, pot să le realizeze. Reforma statului şi a instituţiilor, conlucrarea dintre acestea, descentralizarea şi raportul între puterea centrală şi puterea locală ar putea fi teme importante pe care România ar trebui să le lămurească în perioada care urmează şi prin intermediul poziţiilor şi programelor campaniei electorale. În acelaşi timp ar trebui să clarificăm cu responsabilitate următoarea problematică:

1. Cum se poate realiza dezvoltarea economică eficientă?
2. Care este noua viziune care va sta la baza deciziilor fundamentale pe care le vom lua pentru viitorul nostru european?
3. Ce legătură are în ce credem cu viitorul care depăşeşte existenţa noastră?
4. Există sau nu capacitatea de mobilizare şi de rezolvare a momentelor dificile ale crizei pe care le parcurgem la nivel economic, social şi la nivelul funcţionării instituţiilor?
5. Cum devine obiectivul recuperării decalajelor faţă de media Uniunii Europene un obiectiv strategic al tuturor guvernelor, al partidelor politice pentru următorii douăzeci de ani ai unei tranziţii profunde şi mobilizatoare pentru schimbarea în bine a României?
6. Cum devine realitate dezvoltarea locală şi regională bazată pe descentralizare şi pe dezvoltare policentrică?
7. Care sunt măsurile necesare şi calendarul acestora pe parcursul a două cicluri electorale în vederea adoptării monedei europene în 2014?
8. Care sunt programele pentru diminuarea şi chiar inversarea tendinţei de scădere a numărului populaţiei României?
9. Care sunt măsurile pentru a mări capacitatea de a planifica şi a acţiona strategic?
10. Care sunt măsurile pentru creşterea eficienţei sistemului de asistenţă medicală?
11. Care sunt acţiunile propuse pentru creşterea capacităţii de utilizare eficientă a fondurilor şi a finanţărilor europene?
12. Care sunt şansele de realizare a unui sistem agricol performant şi de transformare a mediului rural la nivelul standardelor existente în cadrul UE.?
13. Care sunt principiile construcţiei bugetului de stat în maniera multianuală pentru a face din obiectivul modernizării României o realitate?

Am formulat aceste întrebări din dorinţa sinceră de a sensibiliza colegii parlamentari asupra unor probleme importante, probleme care, alături de altele, ar trebui să se afle în centrul dezbaterilor alegerilor de la sfârşitul acestui an. Cred sincer în ideea că "dacă nu vrem nimic, nu putem nimic" sau tot nimicul sau nimicurile vor domina România.