Parliamentary debates

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Cultura românească, fără bani pentru supravieţuire"

Ne aflăm în primele zile după aprobarea bugetului de stat al României pe anul 2010. Fiecare dintre noi, oricât de nepriceput într-ale finanţelor ar fi, înţelege că de unde este puţin, nu poţi face mult. Înţeleg, aşadar, şi eu, că bugetul României este unul de austeritate, ca, din păcate, toate bugetele României din ultimii 19 ani. Înţeleg că nu sunt bani suficienţi pentru a fi alocaţi ministerelor pentru a face ca românii să trăiască mai bine, să trăiască decent, potrivit muncii pe care mulţi dintre ei au depus-o zeci de ani. Înţeleg, însă, şi faptul că priorităţile României trebuie să fie astfel structurate încât educaţia să fie pusă în prim-plan. Iar când spun educaţie nu mă refer numai la Ministerul Educaţiei, ci şi la cel al Culturii, cultura fiind strâns legată de educaţia membrilor unei naţiuni. Militez pentru nevoia de mai mulţi bani la educaţie, dar cu dorinţa ca aceasta să nu ne lase indiferenţi la nevoia de mai mulţi bani la cultură, tocmai pentru că aceste domenii sunt atât de strâns legate. Bugetul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional este şi anul acesta unul supărător de mic, jenant de redus pentru o ţară cu o istorie şi o cultură ca ale României, pentru o cultură ce are nevoie de a fi păstrată şi promovată. Probabil nu se vor găsi bani suficienţi pentru educaţie şi cultură nici la rectificările bugetare viitoare, care să ne dea speranţa, nouă, românilor, că autorităţile se respectă şi ne respectă la fel de mult pe cât ne-au respectat pe noi înaintaşii noştri. Potrivit componenţei sistemului de finanţare, Cultura este un domeniu dependent, în cea mai mare măsură, de bugetul de stat: 98,8 la sută este ponderea acestuia, în timp ce veniturile proprii reprezintă doar 1,2%. În opinia mea, ar trebui sa fie anumite sume care să aibă o destinaţie foarte clară: teatrele, muzeele, Biblioteca Naţională, direcţiile de cultură etc., dar şi realizarea câtorva proiecte importante - bienala de la Veneţia, târgurile de carte, prezenţa României cu alte evenimente în străinătate, şi acestea trebuie susţinute de la bugetul ministerului.

Mă întreb de unde se vor găsi fondurile necesare pentru unele clădiri de patrimoniu din Bucureşti şi din ţară care aşteaptă să fie reabilitate. Totodată, sunt deschise în întreaga ţară peste 200 de şantiere la obiective din cadrul Programului Naţional de Restaurare.

Apreciez echipa actuală de la conducerea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional; personal, sper să înţeleagă şi să identifice resursele financiare pentru a nu lăsa cultura românească să moară.