Parliamentary debates

Domnul Ion Dumitru:

"Consolidarea stării de subzistenţă"

În această declaraţie politică consider necesară abordarea locului şi rolul micii gospodării ţărăneşti în ansamblul agriculturii şi în perspectivă, pe termen lung, a evoluţiei economiei româneşti. O modalitate de a răspunde acestui deziderat este gândirea unei strategii sau măcar a unor elemente strategice care să dea contur la ce ar trebui făcut pentru supravieţuirea micilor gospodării rurale, ele reprezentând sectorul cel mai vulnerabil al spaţiului rural românesc actual. Conceptul de supravieţuire a micii gospodării ţărăneşti trebuie să pornească de la nivelul actual economic şi social al mediului rural românesc. De la acest nivel poate fi iniţiat procesul ulterior de dezvoltare, ale cărei limite superioare vor fi determinate de potenţialul uman, natural şi de capacitatea de regenerare a resurselor vitale procesului de vieţuire.

Procesul de supravieţuire este selectiv: presupune nu numai câştigători, dar şi perdanţi, ambele categorii fiind prezente în spaţiul economic şi social românesc. Sunt localităţi rurale în curs de depopulare, după cum sunt şi sate ori comune prospere, gospodării cu spirit întreprinzător, adaptate la greutăţile şi specificul economiei de piaţă şi care "luptă" serios pentru supravieţuire, dar şi altă categorie de gospodari, care aşteaptă încă ajutorul statului, ca acesta să le ridice standardul de viaţă.

La înclinarea balanţei într-un sens sau celălalt contează determinarea gospodarului de a-şi depăşi condiţia economică, primăria şi primarul, vocaţia locală şi vârsta medie a locuitorilor.

Ţăranul trebuie să rămână ţăran, dar adaptat la secolul XXI, cu care el se va integra, dar drama sau destinul lui, spectrul subzistenţei nu va dispare, şi aceasta nu din cauza ţăranului.

"Când va dispărea ultimul ţăran din lume... va dispărea şi ultimul om din specia de om şi atunci or să apară maimuţe cu haine" (Petre Ţutea).

Schimbarea "modelului de ţăran" în muncitor pe o mare suprafaţă de teren arabil, al cărui proprietar poate să rămână necunoscut lui, dispariţia micii gospodării rurale transformă ţăranii de astăzi în "cetăţeni ai lumii", efect - dorit sau nu - al procesului de globalizare, pas important spre dispariţia naţiunii, conştiinţei umane (deja noţiune perimată) sau culturi naţionale. Marile companii transnaţionale care croiesc economia modernă nu au nevoie, în strategiile lor de dezvoltare orientate spre profit, de componentele menţionate, ale statului învechit, dinainte de secolul XXI.

Filosofia stării de subzistenţă trebuie să ţină cont şi de faptul că ţăranii trăiesc la acest nivel impus de împrejurările dorinţei lor, cer puţin de la societate şi de la administraţia centrală. Supravieţuirea micii gospodării permite statului, mai ales a unui stat ce se găseşte în profundă criză economică, conjuncturală sau permanentă, să-şi dirijeze eforturile către alte obiective, considerate prioritate de către Guvern.

În sfârşit, conceptul de supravieţuire trebuie să se ocupe şi de efectele perverse ale acesteia: gestiunea celor ce nu reuşesc să supravieţuiască, atât ca dramă personală, cât şi ca proces sau fenomen social (sate pustiite, depopulate) cu efect la nivel naţional.