Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

"Globalizarea, spaţiul geopolitic şi multiplele lor implicaţii în plan naţional"

Fenomenul globalizării este acum o etapă certă a procesului general de dezvoltare politico-economică, dar şi culturală, a omenirii.

Pentru moment, având în vedere actualele probleme de ordin economic şi, implicit, social care ne preocupă, este destul de dificil să vorbim cu certitudine despre efectele de lungă durată ale procesului de globalizare asupra comunităţii internaţionale şi implicit naţionale. Dar, chiar şi acum, este clar că procesul de globalizare are atât un impact pozitiv, cât şi unul negativ.

Să le luăm pe rând. Partea pozitivă a acestui proces este că va spori interacţiunea dintre ţări, care la rândul ei deschide noi posibilităţi îndeosebi în sfera economică. Intensificarea schimburilor comerciale, investiţionale şi tehnologice între diferite regiuni, facilitarea contactelor interumane, sunt, cu siguranţă, benefice. Cât despre partea negativă, se ştie că odată cu aceasta, globalizarea comportă şi noi provocări. Multe "pericole" au un caracter regional sau chiar planetar: catastrofele ecologice şi tehnologice, criminalitatea transnaţională, terorismul internaţional, traficul de persoane etc.

Expansiunea necontrolată a unor modele culturale de calitate îndoielnică aduce un prejudiciu tradiţiilor naţionale şi culturale ale popoarelor, şi nu exagerez când spun că poate ameninţa chiar originalitatea lor. Dar să fim realişti şi să recunoaştem că intensificarea procesului de globalizare prezintă chiar şi unele pericole pentru economiile naţionale. În acelaşi timp, din cauza distribuirii neuniforme a avantajelor globalizării, aspectele negative ale acestui proces se pot răsfrânge negativ în special asupra ţărilor cu economii mai puţin dezvoltate. Astfel, într-un scenariu considerat de unii ca fiind sumbru, acestea ar putea rămâne departe de progres sau chiar uşor în afara lui.

Creşterea interdependenţei în relaţiile internaţionale generată de globalizare aduce în discuţia publică şi noi aspecte ale noţiunii de "securitate naţională şi internaţională", crescând numărul factorilor externi care influenţează funcţionarea societăţii. De aceea, menţinerea stabilităţii la nivel global, acordarea asistenţei în crearea unor astfel de mecanisme internaţionale ce ar asigura o dezvoltare durabilă şi echilibrată, va deveni o prioritate si una din principalele probleme pentru comunităţile regionale.

Există opinii conform cărora fenomenul globalizării nu ar fi unul nou şi necunoscut anterior omenirii. Bazele sistemului economic global au fost puse odată cu descoperirile geografice, dezvoltarea transporturilor şi telecomunicaţiilor, a întregii economii mondiale. Ceva similar cu ceea ce numim noi astăzi "globalizare" a avut loc şi înaintea primului război mondial, când lumea a fost împărţită între marile puteri, devenind astfel mai omogenă. Primul şi al doilea război mondial, revoluţiile ce le-au urmat, la fel ca şi procesul de decolonizare, au încetinit puţin procesul de globalizare a economiei mondiale. Astăzi, această problemă este din nou pe ordinea de zi a politicienilor şi a politologilor.

Mai întâi de toate, globalizarea este un proces geoeconomic şi mai apoi geopolitic şi geocultural. Acest proces nu este numai o apropiere, o integrare a economiilor mai multor ţări. Se schimbă caracteristicile calitative ale acestor economii care se transformă din nişte sisteme închise în elemente ale unui sistem mondial. Se schimbă însăşi noţiunea de "economie naţională".

În discuţiile despre globalizare apare tot mai des noţiunea de "învinşi". Acestea sunt unele pături sociale sau chiar naţiuni întregi care s-au trezit în afara dezvoltării economice, fără vreo şansă de a ieşi de unele singure dintr-o situaţie extrem de dificilă, la fel cum circuitul liber al mărfurilor din ţările dezvoltate spre ţările în curs de dezvoltare diminuează posibilitatea ţărilor sărace de a-şi dezvolta producţiile în diverse domenii. Astfel, globalizarea este un proces de creare şi dezvoltare a unui sistem informaţional şi financiar unic, care cuprinde întreaga lume şi care este legat de accesul absolut la informaţie, dar şi de mişcarea rapidă a capitalului. Aceasta constituie, în fond, cel mai înalt nivel al integrării.

Dacă pe parcursul întregii sale istorii, omenirea nu a făcut altceva decât să schimbe natura, atunci, în prezent, presiunea antropogenă asupra naturii a atins nivelul critic şi omenirea nu mai rezolvă problemele apărute prin acomodarea naturii la propriile interese, ci, invers, pe calea acomodării proprii la natură. Pragul creat în urma apariţiei noilor tehnologii a devenit cea mai profitabilă afacere. Este clar pentru oricine că acest proces duce la schimbări internaţionale, deoarece concurenţa capătă noi resurse.

Aceasta, însă, implică o oarecare destabilizare şi o nesiguranţă globală.

Globalizarea poate înseamnă şi limitarea democraţiei, deoarece pentru a asigura influenţa este îndeajuns să poţi influenţa elita, care este un model pentru imitare. În urma acestor activităţi de lungă durată se schimbă şi modelul de conştiinţă al elitei. Ea începe să gândească puţin altfel, apar noi stereotipuri. «Democraţia are nevoie să fie "democratizată"», spune Anthony Giddens, cunoscutul autor britanic al mai multor cărţi despre integrarea globală. El menţionează în ultimul său volum, "Cum globalizarea schimbă modul nostru de viaţă", că în prezent cel mai important pentru omenire este dezvoltarea "puterii" şi culturii civice, precum şi transformarea organismelor transnaţionale, aşa precum este Uniunea Europeană, în structuri mai deschise şi mai responsabile.

Puţine teme sunt atât de controversate precum este tema globalizării. Însă, luând la un loc pieţele oarecum distanţate şi oamenii poziţionaţi în toată lumea, situându-i mental, dar şi faptic mai aproape unul de altul, vom simţi cu toţii o schimbare imensă ce ne afectează pe fiecare dintre noi, fie pe ţăranii din Ardeal sau India, pe studenţii din Paris sau Sofia, pe bancherii din Zurich sau New York. O astfel de perturbare este greu de ordonat, în special când aceasta este incontrolabilă. De obicei, oamenii se aşteaptă la ce este mai rău: ceea ce are valoare în prezent se va pierde şi ceea ce va fi pus în loc poate aduce numai rău. Dar mii de specialişti încearcă zilnic să convingă oamenii că globalizarea este, în general, o forţă de schimbare spre binele lor.

În ultimii 20 de ani am fost martorii unei creşteri accentuate a standardelor de trai ale populaţiei în mai multe ţări ale lumii, dar beneficiile care au fost obţinute pot fi pierdute foarte uşor. Sunt voci care spun că problema globalizării este lipsa "feţei umane". Probabil ei încearcă să spună că beneficiile globalizării înseamnă doar să-i ordonezi, să-i "înregimentezi" într-un anume fel pe oameni, dar nu este aşa. În cele din urmă, niciunul nu a depăşit încă baricade reale de ordin conceptual, cerând în primul rând ca eficienţa să fie maximizată.

Când se vorbeşte despre globalizare ca despre ceva care întunecă aspectul uman, aceasta se referă mai mult la faptul că omul simplu crede el însuşi că nu va avea niciun beneficiu. Este adevărat că standardele de viaţă în ţările sărace nu se compară cu nivelul celor bogate. Este o tragedie faptul că o pătrime din populaţia globului supravieţuieşte cu un dolar sau mai puţin de un dolar pe zi, iar aproximativ 1, 6 miliarde de oameni trăiesc având un venit între 1 şi 2 dolari pe zi. Reducerea unei astfel de extreme a sărăciei este o prioritate pentru toate ţările. Desigur, este mai uşor să spui decât să faci.

Dar noi putem să învăţăm din exemplele ţărilor care au fost odată în curs de dezvoltare şi care astăzi au obţinut cu succes calificativul de "ţări bogate".Globalizarea are un potenţial enorm de a genera creştere, dar, de asemenea, să nu uităm că procesul de globalizare poate provoca un status quo, adică integrarea poate slăbi cadrul reglementărilor financiare naţionale fără a furniza o alternativă satisfăcătoare.

În ceea ce ne priveşte, rămân la părerea că nu este momentul să ne retragem din viitor negându-l, sau să ne reîntoarcem la trecut - un trecut al cortinei de fier care ne-a demonstrat nouă, românilor, cu atâta claritate, cum barierele aplicate de unii sau de alţii pot numai să facă economia noastră mai săracă.

Stimaţi colegi, închei acum, spunându-vă că fostul Secretar General al ONU, Kofi Annan, a fost de părere, la un moment dat, că "...sărăcia este sărăcie nu din cauza globalizării excesive, ci, poate, tocmai din cauza insuficienţei ei".