Parliamentary debates

Domnul George Dumitrică:

«Preşedintele "joacă" din nou Constituţia României»

De şase ani fantasmagorici îi auzim pe afonii corişti portocalii cum se laudă în prime-time, plini de entuziasm, că suntem conduşi de cel mai bun preşedinte de care am avut parte pe pământ românesc, cel mai eficient şi, mai ales, jucător prin excelenţă.

Ce vrea să însemne, oare, această extrem de mândră apreciere, atribuită cu cea mai mare emfază domnului Băsescu, de către supuşii săi perfect dresaţi, lăudacii cu carnet sau cu peniţă, şi anume, cea de jucător neînfricat?

Demonstraţiile în acest sens au fost suficient de concludente până în prezent şi, aşa cum era de aşteptat, minunat catalogate, de fiecare dată, de către extaziaţii de serviciu. Dar, în ultima perioadă, joaca preşedintelui devine inimaginabil de periculoasă.

Ne-a arătat tuturor preşedintele cum se joacă dumnealui cu miniştrii, cu numirea sau revocarea acestora, în funcţie de propriile criterii, cu desemnarea premierilor şi alegerea unor guverne, al căror sprijin parlamentar nu poate consta decât într-o majoritate socotită pe degetele dumnealui, cu o politică nouă, băsesciană, inventată, probabil, în alte vremuri, în largul mărilor şi aplicată cu brio brevetatului partid-stat, creaţie proprie.

Am aflat cum îşi joacă domnul Băsescu şansa electorală la cacealma în campanii, prin osanale scrise cu oi pe dealuri, hramuri inventate zilnic în fiecare sat din ţară, hore cu Bercea Mondialu sau chete de la Ridzi, cu promisiuni învăţate pe de rost de toţi portocaliii la unison şi recitate la fiecare ieşire publică, dar neonorate vreodată, cu minciuni nesfârşite, ridicate la rang de umilinţă maximă pentru un întreg popor şi cu rezultate imposibil de contorizat în beneficii pentru ţară şi cetăţenii ei.

De asemenea, am mai aflat că preşedintele nu este al tuturor românilor, aşa cum scrie în Constituţie. Ci este, de fapt, unicul premier al ultimelor cinci guverne şi singurul preşedinte al unui partid îngenuncheat perfect la comanda Domniei Sale. Devine din când în când şi preşedinte al românilor, dar numai atunci când aceştia îl votează, căci imediat după numărarea voturilor, dumnealui se supără subit pe toţi şi se răzbună în consecinţă.

Preşedintele decide singur când buzunarele cetăţenilor sunt prea pline şi consideră necesar să le subţieze substanţial: nu de alta, dar ca să aibă al său partid suficiente resurse de tocat mai cu sârg.

Acesta îi ceartă pe toţi salariaţii, fie că sunt medici, profesori, poliţişti sau funcţionari, reproşându-le că muncesc prea puţin pentru ca statul să le aprecieze şi răsplătească în vreun fel eforturile şi le subliniază că, din acest motiv, nu merită să fie plătiţi mai bine vreodată, deci ar fi mult mai nimerit să plece din ţară, dacă mai au de gând să şi trăiască.

Sau pentru că nici un român, dacă nu este portocaliu, nu-i mai este folositor preşedintelui, deoarece acesta nu mai vizează vreo funcţie din punct de vedere electoral, ne aruncă pe toţi în balta umilinţei profunde, etichetându-ne ca fiind un popor de asistaţi.

Dar când vine vorba de apărarea asistenţilor săi fideli, domnul preşedinte Băsescu se transformă: acesta devine instantaneu cel mai înverşunat avocat şi se bate cu toată energia sa de mare jucător, construind cele mai abracadabrante argumente, desigur favorizante, supuşilor săi.

Este şi cazul doamnei Roberta Anastase, pe care preşedintele nu ezită să o albească cu toţi detergenţii din dotare, deşi toată presa, parlamentarii, dar şi toţi cetăţenii ştiu foarte clar acum că, dumneaei a trecut Legea unitară a pensiilor prin plenul Parlamentului, furând la propriu, fără scrupule şi teamă, prin numărarea unor voturi inexistente.

Există dovezi, video, audio şi stenograme oficiale ale Camerei Deputaţilor, care demonstrează fără niciun echivoc faptele reprobabile ale doamnei Anastase. Dar preşedintele se face că nu vede adevărul incontestabil şi preferă să arunce şi de această dată vina oriunde în altă parte, dar la opoziţie să ajungă şi să rămână, numai doamna în cauză să nu fie cumva învinuită.

Nu mai contează nimic pentru domnul Băsescu în această ţară, nici poporul, nici economia, nici democraţia cu greu câştigată şi nici măcar viitorul. Totul este expirat pentru preşedinte, în afară de protejaţii săi fideli, care, indiferent ce ar făptui, aceştia sunt şi rămân, pentru eternitate, cei mai buni, cinstiţi şi, bineînţeles, inegalabili.