Parliamentary debates

Domnul Florin Ţurcanu:

"Deşteaptă-te, române!"

Am tot încercat în ultima perioadă să atrag atenţia celor aflaţi la putere asupra problemelor cu care se confruntă românii mai ales acum când, spre surprinderea noastră, aflăm că la finalul acestei săptămâni ieşim din recesiune!

Foarte bine! Dacă ieşim din recesiune şi va avea loc o dezvoltare economică fără precedent, m-am hotărât ca astăzi să reîmprospătez memoria celor care, teoretic, ar trebui să se ocupe de agricultură, dar, practic, fac orice numai politică agrară nu!

Ţinând cont de faptul că România a fost de-a lungul timpului, până la intrarea în aria de influenţă a fostului URSS, una dintre principalele producătoare agricole a Europei şi, luând act de faptul că dispunem de cele mai bune condiţii pedoclimatice (sol şi climă foarte bune pentru toate tipurile de produse agricole) dintre ţările UE, ţin să aduc la cunoştinţă mai marilor acestei "sărace ţări bogate" o serie de informaţii şi idei care ar putea să revigoreze agricultura românească.

Dar, ca aceste idei să fie puse în practică, şefii agriculturii româneşti ar trebui să renunţe la o serie de importuri care ar putea fi înlocuite de produsele autohtone, similare cu cele importate, dar mult mai bune şi mai sănătoase şi cu efecte benefice asupra dezvoltării diferitelor ramuri ale agriculturii: viticultura, pomicultura, apicultura, zootehnia etc.

Să începem cu începutul! Vă spuneam în rândurile de mai sus că România dispune de cele mai bune condiţii pedoclimatice dintre ţările UE, situaţie de care ar trebui să se profite prin implementarea unor măsuri menite să dezvolte agricultura românească.

Pentru revigorarea agriculturii este necesară în primul rând implicarea autorităţilor competente care să dispună o serie de măsuri care să permită implicarea celor interesaţi în dezvoltarea acestei ramuri a economiei. Nu putem închide ochii şi să continuăm să importăm aproximativ 60-70% dintre produsele alimentare, în condiţiile în care România dispune de o suprafaţă agricolă de peste 14 milioane hectare teren, din care în anii trecuţi au fost cultivate puţin peste 11 milioane hectare teren!

Prin urmare, mă voi referi la o nevoie stringentă a agriculturii, şi anume implementarea unui program de concentrare a terenurilor agricole în exploataţii agricole viabile, ţinând cont de faptul că peste 9 milioane hectare de teren se află în posesia micilor gospodării, adică a acelor oameni care nu-şi vor permite niciodată să lucreze pământurile deţinute din varii motive: sunt prea bătrâni, bolnavi sau nu dispun de banii necesari, etc. De aceea consider că pentru revigorarea şi modernizarea agriculturii, comasarea acestor terenuri şi sprijinirea proprietarilor lor reprezintă primul pas.

Până în momentul de faţă fermele de subzistenţă însumează doar aproximativ 60% din terenurile agricole ale ţării, ferme mici care nu vor avea viitor dacă cei aflaţi la putere nu vor interveni cu măsuri de concentrare a terenului în ferme puternice, menite să asigure necesarul de consum al întregii ţări.

În numeroasele întâlniri cu oamenii de la sat, fiind deputat într-un colegiu preponderent rural, am observat că aceştia şi-ar dori să-şi lucreze pământurile în condiţii normale şi ar fi adepţii comasării micilor proprietăţi, dacă acestea ar fi sprijinite prin măsuri de către stat. Aceste măsuri ar fi: subvenţionarea acţiunii de intabulare a terenurilor de către proprietari; acordarea unei rente viagere; favorizarea comasării parcelelor din aceeaşi tarla.

Bineînţeles că toate aceste lucruri trebuiau făcute încă de acum 21 ani, dar din diferite motive mai mult sau mai puţin plauzibile, agricultura a fost băgată într-un con de umbră, de unde ar trebui să fie scoasă acum, dacă ne dorim cu adevărat ca economia să-şi revină după această perioadă devastatoare.

Ţăranul român doreşte să-şi lucreze pământurile în mod civilizat, un mod care să-i permită să producă atât pentru el, pentru un trai decent, cât şi pentru consumul întregii societăţi.