Parliamentary debates

Domnul Adrian Ionel:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Credeţi că românii mai au nevoie de încă un partid politic? Credeţi că cetăţenii acestei ţări mai vor doctrine care să nu se respecte şi care nu au nici cea mai vagă sămânţă de adevăr şi de dorinţă de a crea şi aprecia adevărate valori? Sunt oameni, chiar colegi de-ai noştri parlamentari, care asta cred. Sau care nu cred asta, dar se prefac şi se servesc de oportunităţile pe care le oferă viaţa politică pentru a penetra în sfere în care nu şi-au găsit niciodată locul.

După un periplu prin Frontul Salvării Naţionale, a trecut la procreare şi aşa s-a născut Partidul Democrat. L-a folosit şi pe acesta pentru a-şi consolida poziţiile, însă a dat peste un căpitan de vas care l-a secondat o perioadă, după care l-a aruncat peste bord.

Cine este? Petre Roman, liderul în pulover, omul popular care şi-a arătat calităţile în faţa publicului, pentru ca, în particular, să servească interese obscure cu iz de mascaradă. Acum încearcă să treacă la altă etapă. Nu la o etapă politică mă refer eu, ci la o etapă bine definită în mintea lui. La etapa în care renaşte din propria cenuşă şi apare ca un salvator al naţiunii cu o aşa-zisă Forţă Democrată la care nu pot să adere decât cei care vor poziţii politice privilegiate, vor putere, vor să jecmănească.

Ce alt scop ar avea demersurile politice ale unui om care a lăsat baltă partidele atunci când colegii lui i-au descoperit adevărata faţă şi intenţiile murdare?

Cine îl poate crede acum pe Petre Roman că se va schimba? Eu cred că nimeni. Cei care fac un pas în faţă şi aderă la astfel de jocuri nu pot să fie decât apropiaţi ai acestui om care, pe diferite căi, a reuşit să îi atragă. În nici un caz pe căile pe care se face intrarea unui om politic integru, care poate accede pe uşa din faţă şi poate ieşi tot pe acolo, dacă de cazul.

Logica celor care îl fac, mai mult sau mai puţin conştient, jocurile murdare ale lui Petre Roman, derivă din dorinţele perverse ale unor afacerişti.

Este clar că aceştia speră că, intrând în politică pe uşa din dos, printr-un concurs de elemente în care principalul rol îl joacă norocul chior, vor avea puterea de a-şi ascunde trecutul deloc glorios şi de a-şi dezvolta, mult mai repede şi lejer, afacerile cu iz penal de care sunt încântaţi. Nu pot decât să îmi arăt dezaprobarea şi dezgustul pentru astfel de elemente nocive, care nu vor avea niciodată coerenţa unui cetăţean normal, care merită toată aprecierea şi sprijinul nostru.

Cred că toţi îşi pot da seama de aceste lucruri şi că tentativele acestui om vor rămâne la stadiul de tentativă sau vor ajunge, cel mai departe, la stadii care să nu poată afecta integralitatea românilor.