Parliamentary debates

Domnul Nicolae Vasilescu:

"Indolenţa Guvernului faţă de populaţie nu cunoaşte margini"

Dintre atitudinile repetabile şi regretabile ale Guvernului Năstase, constatăm că "veriga slabă" a acestuia rămâne indolenţa cu care este tratată populaţia şi problemele ei. Cel mai elocvent exemplu îl constituie lipsa totală de apetit pentru remedierea situaţiei din sistemul sanitar românesc. Absenţa unor soluţii concrete nemulţumeşte din ce în ce mai mult populaţia.

În ciuda aprecierilor optimiste ale noului ministru al sănătăţii, tot mai multe sesizări atrag atenţia asupra transformării spitalelor în adevărate locuri ale pierzaniei. Contribuţia lunară, (deloc de neglijat) pentru asigurările de sănătate nu se justifică, în condiţiile în care atunci când apelezi la serviciile sistemului sanitar nu poţi beneficia de acestea decât dacă plăteşti bani în plus. Se invocă fie lipsa medicamentelor, fie a materialelor sanitare, fie a hranei sau a locurilor din spitale. De ani de zile se vorbeşte despre criza cumplită în care se zbate sistemul de sănătate, fără a se trece totuşi la fapte, la luarea măsurilor cuvenite pentru remedierea situaţiei. Fondul alocat sănătăţii (în jur de 4% din P.I.B.) este unul dintre cele mai scăzute comparativ cu standardele Uniunii Europene, dar şi fondurile alocate de celelalte ţări central şi est-europene.

Indolenţa Guvernului faţă de "talpa ţării" merge până acolo încât, acum, vor să distrugă singura instituţie capabilă să producă seruri şi vaccinuri necesare protejării şi îmbunătăţirii sănătăţii oamenilor. Un alt aspect care confirmă reaua credinţă a guvernanţilor este desfiinţare Institutului Cantacuzino!

Institutul Cantacuzino din Bucureşti, realizat după modelul Institutului Pasteur din Paris, care are ca principale atribuţii: cercetarea privind bolile transmisibile, producerea serurilor, a vaccinurilor şi reactivilor biologici, activităţi de înaltă calificare, de diagnostic şi intervenţia antiepidemică etc. este trecut pe lista neagră a distrugerii.

Profesorul Ioan Cantacuzino a fost primul medic din lume care a avut curajul să utilizeze vaccinul antiholeră, reuşind să oprească intrarea în ţară a epidemiei de holeră. În 1917, introduce pentru prima dată în România vaccinul antitifoidic. În ultimul an de viaţă, 1934, profesorul Cantacuzino promovează vaccinul antituberculoză, România fiind a doua ţară din lume, după Franţa. Ultima dorinţă a eminentului om de ştiinţă Cantacuzino fiind să fie înmormântat în cripta institutului, acolo unde se află şi acum. Guvernanţii au o predispoziţie pentru distrugerea valorilor culturale şi sociale româneşti. Acum a venit rândul Institutului Cantacuzino, singura unitate din România care produce seruri şi vaccinuri utilizate în prevenirea bolilor transmisibile, tratarea şi diagnosticarea anumitor afecţiuni. Ultimul lot a fost predat spitalelor în decembrie 2003, acum linia de producţie fiind închisă.

În condiţiile în care în lume epidemiile se extind sau apar mereu noi forme de manifestare ale acestora, autorităţile guvernamentale consideră că vaccinurile care poartă marca Institutului Cantacuzino nu au nici o valoare. Nu contează nici măcar faptul că toate serurile şi vaccinurile aflate în rezerva de stat sunt produse ale Institutului Cantacuzino. Acesta are o valoare patrimonială, dar şi strategică. De exemplu, în SUA activitatea de producţie a serurilor este subordonată direct Pentagonului şi susţinută financiar ca atare.

Vă exemplificăm un caz concret, declarat de doctor Cristian Coman, directorul fermei Băneasa a Institutului Cantacuzino: imediat după atentatele de la 11 septembrie care au avut loc în SUA, mai erau cinci cai în ferma institutului, pe care-i utilizau la producerea serului anticărbunos. Li s-a cerut să sacrifice caii pentru că nu mai au nevoie de ser cărbunos şi ar fi mai mici costurile pentru sacrificarea lor decât pentru întreţinere. Imediat după atentate, când au apărut ameninţări cu antrax, s-a aflat că la rezerva de stat nu mai exista ser anticărbunos. Atunci s-a apelat la francezi, dar nu le-au putut furniza serul acesta, fiind în stoc limitat. Institutul Cantacuzino are acum aceeaşi soartă ca şi Institutul Ana Aslan.

În anul 2002, am atras atenţia că va fi "doar o chestiune de timp şi va urma Institutul de endocrinologie C.I. Parhon, Institutul Cantacuzino" (declaraţie politică susţinută în data de 10.12.2002). Interesele obscure, de grup, primează şi de această dată. Unde şi când se va opri Guvernul din demolarea unor embleme ale ştiinţei şi cercetării româneşti?...