Parliamentary debates

Domnul Alexandru Mocanu:

"Afacerea Dona!"

Cine n-a auzit în Teleorman, mai cu seamă în zona Turnu, de faimoasa Fermă Dona din cadrul fostului I.A.S. Turnu Măgurele? Desigur că au auzit toţi. Între ei, de bună seamă şi "guzganul mustăcios", alias Liviu Nicolae Dragnea, preşedintele Consiliului Judeţean, a cărui sete nemăsurată de parvenire cu orice preţ a depăşit de mult graniţele judeţului, ajungând până pe... treptele P.N.A.!

Pentru a pune mâna pe "Dona", guzganul a pus la cale o strategie în stilul său caracteristic binecunoscut, adică "scoate în faţă" un maimuţoi pe care-l pune să facă tot ceea ce, de fapt, el plănuieşte până în cele mai mici detalii. Dar în acte nu apare decât... maimuţoiul!

Cum a procedat în cazul Fermei DONA?

1. Mai întâi a trecut la identificarea unor cetăţeni îndreptăţiţi să fie puşi în posesie la Legea nr.1/2000 cu diferite suprafeţe de teren, dar care, din varii motive, erau amânaţi de ani de zile. S-au căutat în special acei petenţi al căror domiciliu era cât mai departe de Teleorman. Şi au fost găsiţi, unii cu domiciliul în Bucureşti (ex.: Andronescu Ghika Şerban Constantin Nicolae, Calea Plevnei, nr.16, et. 3, ap.8, sector 1), alţii cu domiciliul în Franţa (ex.: Leontopol Magda Jeanne, Pyrenees Orientales-Boges)!!!
2. Apoi, guzganul a adunat la aceiaşi masă conducerile a trei autorităţi: I.A.S. Turnu Măgurele, Oficiul Judeţean de Cadastru Teleorman şi Agenţia Domeniilor Statului. De conivenţă cu guzganul, acestea acceptă propunerea mustăciosului de a "sparge" ferma Dona în 7 (şapte) parcele distincte, astfel încât actele ce aveau să fie întocmite ulterior să fie în relaţie directă cu ceea ce memoria publică a reţinut a fi Ferma Dona.
3. După aceea, la cererea guzganului, Agenţia Domeniilor Statului, Oficiul Judeţean de Cadastru Teleorman şi I.A.S. Turnu Măgurele validează anexa pentru punerea în posesie a unor autori la Legea nr.1/2000. Autorii au fost cei nominalizaţi de guzgan şi cu care ciracii săi negociaseră deja vânzarea terenului respectiv. În timpul negocierii, "argumentul" forte a fost: "dacă nu vrei să-l vinzi, şefu o să aranjeze să nu mai primeşti pământul ăsta niciodată!". Sau, la un moment dat, oamenilor li s-au oferit parcele de teren în zone de pe care nu s-ar fi ales cu nimic (aşa se explică, probabil, numeroasele ştersături la rubrica "amplasament" de pe documentele de punere în posesie). S-a jucat foarte tare şi, până la urmă, oamenii au cedat. Şi astfel, cei cu care se ajunsese la "înţelegere" au fost puşi în posesie exact în cele 7 parcele amintite mai sus. În acest fel, proprietatea comună a acestor cetăţeni reconstituia în fapt, suprafaţa Fermei DONA.
4. În final, intră în acţiune, în mod oficial, S.C. TEL-DRUM S.A. care, aflată în rolul maimuţoiului, cumpără cele 7 parcele de teren de la autorii puşi în posesie. Şi astfel, în fapt şi în drept, Ferma DONA ajunge în proprietatea TEL-DRUM S.A., adică, ştie tot teleormăneanul, a guzganului mustăcios.
5. În total, preţul acestor vânzări a fost de 521000000 lei, din care 271000000 lei achitaţi cu ordinul de plată nr.859/22.11.2002, iar diferenţa de 250000000 lei a fost plătită în numerar (!?) de către Fişcuci Marian. În actul de vânzare-cumpărare autentificat la Biroul Notarului Public Păun Picu din Turnu Măgurele, se motivează că plata în numerar a fost făcută "în vederea realizării programului de investiţii asumat la privatizarea societăţii judeţene de drumuri şi poduri TEL-DRUM S.A.". Haida deh! Ce vorbeşti Frantz? Ce interes să fi avut Consiliul Judeţean Teleorman ca privatizarea TEL-DRUM să o condiţioneze de cumpărarea, cu numerar, a Fermei Dona??? Acum poate se înţeleg mai bine, poziţiile mele critice încă din decembrie 2001 faţă de modul în care s-a privatizat TEL-DRUM. Astăzi, lucrurile parcă încep să se lege. Poate cu această ocazie, cei în drept îşi vor arunca ochii pe poziţiile mele publice de la data respectivă dar şi pe interpelările şi întrebările adresate Curţii de Conturi a României, atât în legislatura trecută cât şi în cea prezentă referitoare la privatizarea TEL-DRUM, la procurarea şi închirierea trenului reciclator, la contractele dubioase privind aprovizionarea caselor de copii şi a spitalului judeţean cu produse alimentare şi nu numai, etc.?! Şi asta, pentru simplul motiv că în toate aceste afaceri, a fost scos "în faţă" onorabilul Fişcuci Marian, nimeni altul decât administratorul mai multor firme, toate aflate în rolul maimuţoiului menţionat mai sus.

Toate acestea s-au întâmplat prin 2002 şi trebuie spus că la această "manoperă" şi-au adus contribuţia şi Comisia locală de fond funciar, precum şi Direcţia Generală pentru Agricultură şi Industrie Alimentară Teleorman. De notat că procesul-verbal încheiat în urma delimitării tarlalelor pentru punerea în posesie şi eliberarea titlurilor de proprietate a persoanelor fizice înscrise în anexa nr.38 întocmită de Comisia locală de fond funciar este datat 06.11.2002. Asta înseamnă că, în numai două săptămâni, autorii au fost puşi în posesie, li s-au emis titluri de proprietate şi au parafat contractul notarial de vânzare-cumpărare, din moment ce în 22.11.2002, cumpărătorul TEL-DRUM S.A. face o plată parţială de 271000000 lei! Asta da operativitate! Şi când te gândeşti că mai sunt teleormăneni puşi în posesie cu mulţi ani în urmă şi care aşteaptă încă primirea titlurilor de proprietate.

Sunt multe amănunte picante, dar las această plăcere celor abilitaţi să le descopere.

Niciodată nu e prea târziu! Important este ca instituţiile statului, angajaţii acestora, să scoată capul din nisip şi vor vedea şi dumnealor ceea ce văd toţi teleormănenii de ani de zile şi, specialişti fiind, nu mă îndoiesc că vor găsi şi mult invocatele... probe! După aceea este foarte simplu. Important este să se vrea cu adevărat şi nu doar de ochii lumii.