Parliamentary debates

Domnul Ion Luchian:

Proiectul legislativ iniţiat de UDMR referitor la un statut al minorităţilor din România a stârnit numeroase pasiuni "naţionaliste" în rândul multor politicieni români.

Pe de-o parte, UDMR, ca iniţiator al proiectului, susţine necesitatea acestuia din perspectiva respectării drepturilor minorităţilor, ca parte esenţială a unui stat de drept ce doreşte integrarea în Uniunea Europeană. Pe de altă parte, cei care se opun total sau parţial acestui proiect scot în evidenţă problemele de ambiguitate şi de încălcare a unor norme juridice pe care acest proiect le ridică.

De exemplu, aşa cum a remarcat şi Comisia de la Veneţia (ce îndeplineşte un rol consultativ pentru Consiliul Europei în problematici constituţionale şi care s-a pronunţat asupra acestui proiect încă de anul trecut) această iniţiativă introduce un nou model de autonomie culturală a minorităţilor, care poate reprezenta o formă folositoare pentru întărirea participării acestor minorităţi la viaţa publică, însă atrage atenţia asupra faptului că noţiunea de autonomie culturală, fiind o noutate în România, ea ar trebui definită foarte precis, lucru care nu se întâmplă în actualul proiect.

De asemenea, proiectul de lege prevede o serie de cazuri în care numirea conducătorilor unei instituţii culturale, de educaţie sau de presă trebuie să aibă obligatoriu consimţământul noilor consilii ale autonomiei culturale, ce urmează a fi înfiinţate conform proiectului, fapt ce ar intra în conflict cu legile şi principiile de competiţie şi competenţă care trebuie să guverneze numirea într-un asemenea post vacant.

De asemenea, Comisia de la Veneţia recomanda simplificarea condiţiilor pentru înregistrarea acelor aşa-numite organizaţii aparţinând minorităţilor naţionale, astfel încât să fie respectat principiul libertăţii de asociere, prevăzut şi de actuala noastră Constituţie, urmând a se renunţa astfel la forma restrictivă pe care o propunea iniţiatorul, care ar avantaja numai organizaţiile mai mari ale minorităţilor.

Însă dincolo de toate aceste ambiguităţi şi inadvertenţe ale proiectului, care trebuie clarificate de legiuitori, este evident faptul că o lege care urmează să asigure o protecţie mai mare şi un cadru mai larg de exprimare publică tuturor minorităţilor naţionale reprezintă un lucru pozitiv pentru România, nu numai din perspectiva integrării sale europene, ci mai ales din perspectiva evoluţiei sale democratice, căci, aşa cum remarca un mare gânditor politic italian, "Democraţia este domnie a majorităţii, cu drepturi ale minorităţii".

Aşa încât, în acest context, toate discursurile "inflamate" ale unor oameni politici pe tema statutului minorităţilor, în opinia mea nu reprezintă decât nişte încercări ipocrite şi populiste de câştigare a unui cât de mic capital electoral.