Parliamentary debates

Doamna Minodora Cliveti:

Sindromul "Segolene Royal"

În curând socialiştii francezi vor fi chemaţi să decidă între candidaţii acestui partid la Preşedenţia Replublicii Franceze. Este previzibilă victoria charismaticei Segolene Royal în faţa unui Laurent Fabius, ca să nu-l numesc decât pe cel mai puternic dintre co-competitorii săi, având în vedere sondajul de opinie dat publicităţii ieri şi din care rezultă că Segolene l-a depăşit în sufragii pe Nicholas Sarkozy, candidatul dreptei aflată la guvernare.

Ar fi fost total greşit ca partidul Socialist să nu asculte de vocea raţiunii, care îi spune că Segolene poate să câştige alegerile prezidenţiale însele, şi să lase loc manevrelor interne care au început deja să se manifeste: ba se descoperă un act neasăbuit făcut în tinereţe de fratele doamnei Royal, ba se aruncă îndoiala asupra echidistanţei preşedintelui partidului, Francois Hollande, partenerul de o viaţă al candidatei, ba apar tot felul de opinii ale unor camarazi de partid - mai ales camarade - care exprimă reţineri cu privire la oportunitatea unei candidaturi feminine pentru Elysees...

În ceea ce-l priveşte pe adversarul Sarkozy, acesta a greşit, dupa părerea mea, atunci când a afirmat că "alegerea nu este un concurs de frumuseţe" şi s-a întrebat îngrijorat:" cine va mai avea grijă de copii..", pentru că, pentru prima oară de când s-a lansat neoficial campania pentru prezidenţiale, Segolene îl devansează pe Sarkozy în sondaje.

Cu alte cuvinte, Franţa dă semne că doreşte o femeie preşedintă. Îmi rezerv plăcerea de a face câteva comentarii pe marginea subiectului, cu alt prilej.

Pentru declaraţia politică de azi vreau să comentez pe scurt cateva evenimente care s-au petrecut la Consiliul Europei în ultima vreme, şi care au, fireşte, legatura cu subiectul "femeia în politică".

Adoptarea în plenul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a recomandării privind "Necesara conciliere a vieţii profesionale cu viaţa de familie", prezentată de Comisia pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi.

Absenţa măsurilor care să ducă la armonizarea vieţii de familie cu cariera în statele membre penalizează mai ales femeile, care continuă să îşi asume cea mai mare parte a sarcinilor casnice: îngrijirea şi educarea copiilor, menajul, îngrijirea persoanelor în vârstă dependente. Încurajarea femeilor şi bărbaţilor, pe de o parte, şi a statelor, pe de altă parte, să conştientizeze şi să ia măsuri pentru concilierea familiei şi a carierei are drept scop participarea paritară la viaţa economică, socială şi politică, ceea ce constituie un factor de dezvoltare socială şi este o soluţie contra riscurilor îmbătrânirii populaţiei.

Discutarea în cadrul Comisiei pentru egalitatea de şanse a APCE a raportului "Premiul pentru egalitate", care se va decerna entităţilor statale, politice, non-guvernamentale şi indivizilor care vor excela în propunerea şi adoptarea de soluţii pentru egalitatea de şanse. Este interesant de reţinut faptul că se recomandă statelor, dar şi partidelor politice, luarea de măsuri pentru realizarea participării femeilor şi bărbaţilor în mod echilibrat, la viaţa socială în complexitatea ei.

La delegaţia miniştrilor din 13 septembrie 2006, Comitetul de miniştri al Consiliului Europei a răspuns recomandării 1738 a APCE privind "Mecanisme vizând garantarea participării femeilor în luarea de decizii", din anexa căruia citez: "Reglementările juridice impunând un procent minimal de persoane de ambele sexe printre candidaţi nu trebuie să fie considerate contrare sufragiului universal, dacă au o bază constituţională. Acest principiu este completat prin urmatoarele consideraţii:

• aplicarea principiului parităţii duce la admiterea obligativităţii alternanţei între femei şi bărbaţi pe listele electorale;
• refuzul de înregistrare a listelor care nu respectă regula de mai sus.

Aceste evenimente descrise sumar sunt legate de ceea ce eu numesc "sindromul Segolene", ceea ce înseamnă o mişcare aparent dezorganizată, dar care devine din ce în ce mai disciplinată, în jurul unui slogan european a cărui naştere este deja anunţată: "Europa are nevoie de femei în posturile de decizie!" Socialiştii francezi, ca şi cei spanioli, au curajul de a citi în stele. Şi acolo scrie: "secolul XXI va fi unul al egalităţii între femei şi bărbaţi, sau nu va fi deloc!"

Sau, ca să termin cu un citat din Bernard Kouchner: " Nu văd de ce la o diplomă egală, la inteligenţă egală şi la farmec inegal, să nu acordăm femeilor tot atâtea şanse ca şi unui barbat". Ceea ce înseamnă discriminare pozitivă pentru acesta din urmă, firească pentru o minoritate....