Parliamentary debates

Domnul Mircia Giurgiu:

"Toamna se numără... sărăcia"

În fiecare an, Guvernul României alcătuieşte un proiect de lege a bugetului de stat, un altul referitor la bugetul asigurărilor sociale de stat, dar, ca de fiecare dată, banii nu sunt suficienţi.

În ciuda repetatelor demersuri făcute de parlamentarii din fiecare judeţ ori de către reprezentanţii diferitelor instituţii sau de către simplii cetăţeni, fondurile guvernamentale nu se regăsesc în bugetul de stat. Şi asta în ciuda aderării României la structurile Uniunii Europene.

Pentru a ne promova ţara cu minunatele ei bogăţii trebuie să beneficiem de o infrastructură pe măsură, adică la atât de vehiculatele standarde europene, dar care, în acest caz, lipsesc cu desăvârşire. Mai mult, sănătatea şi educaţia vor primi, la fel ca în fiecare an, mult prea puţini bani pentru a se ridica la nivelul dorit de populaţie, dar, de altfel, normal într-o ţară civilizată. Agricultura, o prioritate - luând în considerare potenţialul României - nu prea beneficiază de atenţia cuvenită din partea statutului.

Problema cea mai mare este nu că statul nu ajută populaţia, ci că nu oferă sprijinul necesar cetăţenilor pentru a se ajuta singuri, pentru a ieşi din inerţie, pentru a nu deveni o naţie de asistaţi social, pentru a nu încuraja nemunca. Însă, pentru a se putea realiza toate acestea, ar fi necesar să se pună accentul pe om şi nu pe ceea ce reprezintă acesta din patru în patru ani, un vot atât de necesar unora pentru a accede acolo unde uită cine l-a ajutat să devină ceea ce a devenit.

În ciuda numeroaselor fonduri adunate din diferite taxe şi impozite la bugetul de stat, banii nu ajung niciodată. Toate domeniile sunt importante - educaţia, sănătatea, industria, apărarea, agricultura, comunicaţiile -, dar se uită ceea ce e mai important: nimic şi nimeni dintre cei care împart avuţia naţională nu ar fi dacă nu ar exista el, cetăţeanul.