Parliamentary debates

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

"Pensionarii au dreptul la o viaţă mai bună"

De 17 ani plângem şi deplângem viaţa grea a pensionarilor. De 17 ani organizăm mese rotunde, colocvii, chiar mitinguri, pentru ca bunicii şi unchii noştri mai în vârstă să aibă o viaţă decentă.

De 17 ani, miniştrii muncii nu au fost altceva decât nişte psihoterapeuţi pentru pensionarii ajunşi la limita supravieţuirii şi care, din când în când, îşi adună curajul şi puterile pentru a se revolta.

Tot de atât amar de vreme, miniştrii muncii strâng neputincioşi din umeri, pentru că mai bine poziţionaţii colegii lor de la finanţe nu le dau nicio speranţă - nici lor şi nici celor de care, teoretic, ar trebui să aibă grijă.

Nu sunt bani, nu sunt resurse, suntem prea săraci, va veni şi vremea lor! Acestea sunt replicile favorite când vine vorba de pensionari. Ei nu sunt nici mineri, să vină la plantat de panseluţe în buricul Capitalei, nici medici, să ne lase fără injecţii, nici profesori care, la o adică, să ne ameninţe că nu mai încheie mediile. Ei sunt doar foşti mineri, foşti medici, foşti profesori etc.

Noi, reprezentanţii Partidului Conservator, am iniţiat o propunere legislativă care are ca obiect de reglementare majorarea pensiilor persoanelor asigurate care au desfăşurat activităţi în condiţiile speciale de muncă prevăzute de legislaţia în vigoare, cât şi celor care au desfăşurat activităţi în grupele de muncă stabilite de legislaţia anterioară datei de 1 aprilie 2001 - cu 50% pentru perioada în care asiguraţii care şi-au desfăşurat activitatea în grupa I de muncă şi cu 25% pentru perioada în care asiguraţii care şi-au desfăşurat activitatea în grupa a II-a de muncă.

Propunerea legislativă vine în sprijinul a aproximativ 1,8 milioane de pensionari care nu beneficiază de sporurile ce li se cuvin pentru perioada lucrată în grupele I şi a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001.

Faptul că acum, într-o conjunctură politică neimaginat de critică, la limită, pe viaţă şi pe moarte, războiul dintre Palatele Victoria şi Cotroceni se dă având ca muniţie subiectul pensiilor, tot e un lucru bun, un pas înainte.

În ideea că dacă tot s-au găsit nişte resurse, de ce nu s-au mărit salariile profesorilor sau ale medicilor? Şi de ce nu s-a rezolvat o nedreptate făcută celor care au lucrat în grupele de muncă prevăzute de legislaţia anterioară datei de 1 aprilie 2001?

Fireşte, ca şi în sănătate, şi în învăţământ sunt salarii jenante, total nemotivante, sub orice critică. Am spus-o şi o voi repeta până la oboseală. Dar nu aşa mi se pare normal să rezolvi nedreptăţile din societatea românească: punându-i unii împotriva celorlalţi, făcându-i pe pensionari să se simtă nişte "uitaţi" veşnic.