Parliamentary debates

Doamna Lia Ardelean:

Declaraţie politică intitulată «Viaţa de după deciziile "poliţisto-politice" ale CNSAS».

Vânătoarea de vrăjitoare desfăşurată în ultimii ani de către CNSAS sub motivaţia unei aşa-numite curăţiri morale a societăţii româneşti, şi în special a clasei politice, s-a dovedit până la urmă o acţiune absolut inutilă. Toată această mascaradă, cu Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii pe post de călău inchizitor, a semănat izbitor cu o tentativă eşuată de sinucidere. Dacă circul dosarelor cu colaboratori, informatori, urmăriţi şi urmăritori, cu persoane care au făcut poliţie politică şi cu propriile lor neveste nu s-ar fi încheiat odată cu decizia Curţii Constituţionale, riscam să transformăm întreaga ţară într-un iarmaroc ieftin, un bâlci de tarabă, păgubos pentru toată lumea. Românii au ajuns să nu mai meargă în pelerinaje la vestitele noastre mănăstiri, ci la CNSAS, să-şi vadă "spovedaniile" dintr-un regim pe care ne lăudăm că vrem să-l uităm cât mai repede.

Cu siguranţă însă că nimic nu este întâmplător, iar cei care au orchestrat din umbră această operaţiune au mizat tocmai pe bulversarea totală a populaţiei şi distragerea atenţiei de la neajunsurile cotidiene. Practic, s-a indus deliberat ideea că fiecare dintre noi a făcut poliţie politică sau a avut colaborări cu Securitatea înainte de 1989, adică exact ceea ce a spus preşedintele fondator al Partidului Conservator, Dan Voiculescu, nu cu mult timp în urmă. Iată că a venit momentul ca denigratorii care l-au contestat să-i dea dreptate. Indiscutabil este faptul că liderul conservator s-a referit la persoanele care aveau anumite meserii, funcţii şi locuri de muncă în virtutea cărora nu puteau să spună "nu" unor presiuni, şi nu la omul de rând, aşa cum eronat s-a încercat să se inducă în ochii opiniei publice afirmaţia lui Voiculescu.

Îmi revine mereu în minte o discuţie purtată cu un aşa-zis "securist", care răspundea de contractele economice externe încheiate de o mare întreprindere din ţară. "Urmăream ca aceste contracte să fie încheiate în avantajul întreprinderii şi, în final, în avantajul României, şi mai apoi clauzele contractelor să fie respectate. Nu înţeleg cu ce sau unde am greşit...", mi-a spus omul, neaşteptând de fapt un răspuns. Dintr-o pură curiozitate, am încercat să aflu părerea foştilor muncitori din întreprindere despre aşa-zisul "securist". De-acum oamenii ştiau cine este şi cu ce se ocupa, şi, aşa cum mă aşteptam, "securistul" se bucura de un respect deosebit din partea lor. Cred că nici într-o ţară nu s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat la noi, unde oameni responsabili să protejeze interesele statului român, care aveau o pregătire avansată, o muncă deloc uşoară şi o mare responsabilitate, sunt puşi la zid şi în aceeaşi oală cu turnătorii de rând, care-şi pârau vecinii sau colegii de muncă...

Consider că orice operaţiune de curăţire morală a vieţii politice şi publice trebuie să pornească de la realitate, şi nu de la diverse interese politice meschine de moment...