Parliamentary debates

Domnul Georgian Pop:

"Poliţia română şi criza de autoritate"

În ultimii ani, cazurile de ultraj sunt din ce în ce mai numeroase. Numărul agenţilor de poliţie care sunt agresaţi de către infractori este într-o creştere alarmantă şi, în ultimă instanţă, ele reliefează o criză de autoritate a Poliţiei române.

Iată doar câteva exemple, relevante pentru gradul de agresivitate extrem la care sunt expuşi agenţii de poliţie: în data de 10 iulie 2010, la Baloteşti (Ilfov), un grup de 20 de persoane având asupra lor arme albe au agresat trei tineri, printre aceştia fiind şi un poliţist care a fost bătut cu bestialitate şi adus în stare foarte gravă la Spitalul Elias din Capitală; în data de 5 septembrie 2010, la Târgovişte (Dâmboviţa), poliţistul Codruţ Oprea a fost lovit cu o sticlă în cap, într-un bar din Târgovişte, de un tânăr pe care agentul îl ancheta, faptă în urma căreia agentul de poliţie era adus în comă la Spitalul Floreasca din Bucureşti, fiind supus unor multiple operaţii din cauza unui edem cerebral extrem de mare; în data de 17 septembrie 2010, la Moldova Veche (Caraş-Severin), un interlop s-a luat la ceartă cu un poliţist de frontieră, pentru un loc de parcare, agresând respectivul poliţist care a fost internat în spital; în luna august 2009, la Constanţa, doi poliţişti ai Serviciului Poliţiei Rutiere au fost agresaţi de unturist chiar în faţa Parchetului; în luna august 2009, doi poliţişti din Galaţi care au vrut să oprească un cetăţean ce circula pe un moped neînmatriculat au fost bruscaţi, înjuraţi şi ameninţaţi de bărbat şi de rudele acestuia, agenţii scăpând doar cu actele rupte şi câteva zgârieturi; în luna mai 2008, la Piteşti, un poliţist este atacat şi rănit cu o rangă de către un cetăţean.

Din datele statistice reiese că, în mai puţin de un an, s-au înregistrat 467 de cazuri. Un calcul simplu arată că, în fiecare zi, câte un poliţist este victimă a unei agresiuni. Situaţia dificilă în care se află astăzi Poliţia română, dată de numărul mare de agenţi agresaţi de către infractori, este amplificată şi de realităţi interne ale sistemului. În prezent, poliţiştii au salariile reduse, sunt demotivaţi din cauza condiţiilor improprii de exercitare a atribuţiunilor, a lipsei dotărilor etc.

Ceea ce este şi mai îngrijorător este faptul că dacă nu se iau măsuri, situaţia se va înrăutăţi. Trebuie să recunoaştem că în joc se află credibilitatea poliţistului şi autoritatea acestuia, în plin proces de disoluţie. Aceasta nu poate avea consecinţă decât asupra siguranţei noastre, a tuturor cetăţenilor. O poliţie a cărei autoritate este pusă în discuţie, o poliţie umilită de salarii reduse şi condiţii de muncă improprii nu poate decât să încurajeze infracţionalitatea. În acest sens, atât Executivul, prin măsurile administrative şi organizatorice, cât şi Legislativul, prin activitatea de legiferare, au datoria de a veni cu măsuri concrete pentru ca Poliţia română să redevină o instituţie puternică, cu poliţişti respectaţi în societate.