Parliamentary debates

Domnul Radu Costin Vasilică:

Am asistat, pe parcursul ultimilor ani, la o serie întreagă de exerciţii de manipulare a opiniei publice româneşti, realizate de către regimul Băsescu, în special prin lansarea unor teme false, a unor "fumigene", cu scopul evident de a deturna atenţia populaţiei de la problemele grave de natură economică şi socială cu care se confruntă ţara noastră. O astfel de ţintă falsă a fost şi propunerea preşedintelui, întocmită în grabă şi lipsită de vreo fundamentare ori consultare populară, de a şterge de pe hartă actualele judeţe ale României şi de a le înlocui cu opt "voievodate", printr-o operaţie fără anestezie, de reorganizare administrativă aleatorie a ţării noastre.

Îmi doresc, alături de toţi românii cu care am vorbit, ca judeţul meu să continue să existe, pentru că eu sunt argeşean, nu locuitor al megajudeţului "3 Sud Muntenia", pentru că acolo trăiesc eu şi vor trăi copiii mei, pentru că în Argeş au fost două capitale ale Ţării Româneşti şi tot acolo a luat fiinţă prima Mitropolie ortodoxă din Muntenia. Astfel de motive sunt convins că putem găsi în fiecare judeţ al ţării şi nu suntem dispuşi să ne pierdem identitatea şi apartenenţa din cauza unor calcule politicianiste, ce vizează câştigarea cu orice preţ de către PDL a alegerilor locale din 2012. În plus, istoria recentă ne oferă suficiente exemple de măsuri cu miză electorală care s-au întors împotriva celor ce le-au adoptat, aşa cum probabil va fi cazul şi cu legea alegerii primarilor într-un singur tur de scrutin.

În România reală, însă, problemele sociale se agravează, preţurile cresc haotic (în principal la produsele alimentare, carburanţi şi utilităţi), leul se devalorizează, blocajul din domeniul creditării persistă, iar şomajul se amplifică, în ciuda statisticilor cosmetizate ale actualei puteri. Oamenii nu pot fi însă păcăliţi de cifrele guvernamentale, atâta timp cât ei constată în modul cel mai tragic şi direct degradarea nivelului de trai şi a calităţii vieţii de zi cu zi.

Evoluţia negativă a economiei româneşti nu constituie însă o surpriză, dat fiind că majoritatea măsurilor de combatere a crizei economice luate de către Guvernul Boc nu au vizat decât tăieri de salarii şi pensii şi creşteri de taxe şi impozite, conducând la o scădere importantă a consumului intern. Guvernul PDL nu a promovat aproape nicio măsură activă de stimulare a mediului de afaceri, de combatere a şomajului, ori de încurajare a consumului. Nu au existat facilităţi semnificative pentru investitori, nici în privinţa sistemului de impozitare, nici în cazul programelor de amortizare, nici în domeniul creditării, astfel că reducerea dramatică a stocului de investiţii străine directe din ultimii ani nu a fost deloc surprinzătoare.

Climatul general de nesiguranţă şi instabilitate, tensiunile induse între diferitele grupuri sociale de către un preşedinte conflictual, incoerenţa şi ineficienţa măsurilor guvernamentale sau gradul redus de absorbţie a fondurilor europene au reprezentat tot atâtea motive de îngrijorare pentru investitorii potenţiali şi de amânare a momentului ieşirii din criza economică. De altfel, nivelul de optimism al oamenilor de afaceri din România se află la un minim istoric, având drept rezultat o prelungire a situaţiei economice negative, singurul debuşeu de creştere fiind oferit de pieţele vestice, care au condus la o majorare a exporturilor în ultimul an.

Degradarea nivelului de trai al românilor a fost alimentată în principal de scăderea puterii de cumpărare, atât ca urmare a diminuării veniturilor salariale nete, cât şi a creşterii puternice a preţurilor la anumite categorii de mărfuri, determinate în parte de evoluţiile internaţionale, dar şi de cartelizarea unor pieţe sensibile, cum ar fi cele ale produselor alimentare şi ale carburanţilor, fără ca autorităţile statului (şi mă refer, în primul rând, la Consiliul Concurenţei), să ia vreo măsură serioasă de combatere a acestor comportamente incorecte ale actorilor pieţei. Astfel, poziţia consumatorului român a devenit extrem de vulnerabilă în faţa scumpirilor dictate în înţelegere de către oligopolurile din piaţă, care au beneficiat de complicitatea vinovată a instituţiilor statului.

Executivul României nu a ţinut cont nici de exemplele oferite de guvernele ţărilor din jur, cum ar fi, în Ungaria, stabilirea unui curs de schimb fix între forint şi francul elveţian, cu scopul protejării celor afectaţi de creşterea substanţială a ratelor la creditele acordate în această monedă sau, în Bulgaria, îngheţarea temporară a preţurilor la carburanţi în timpul campaniei agricole de primăvară, atunci când creşterea cererii de motorină poate încuraja majorarea preţului la pompă. Deşi intenţiona să aplice o măsură similară cu cea a bulgarilor, Guvernul Boc a renunţat, poziţionându-se din nou împotriva intereselor populaţiei şi alături de oligopoliştii din domeniul petrolului, aşa cum a procedat şi în cazul celebrei ordonanţe de urgenţă nr.50 din 2010, când a cedat în faţa presiunilor magnaţilor din sistemul bancar, refuzând populaţiei şansa de a beneficia de reguli mai corecte şi mai transparente de creditare.

În încheiere, remarc că regimul Băsescu-Boc, în faţa situaţiei economice dezastruoase şi a propriei incapacităţi de a asigura redresarea României, au propus o temă falsă - reorganizarea administrativă a României, pe o motivaţie falsă: atragerea mai eficientă a fondurilor europene. În fapt, actualul mecanism al regiunilor de dezvoltare a funcţionat bine, astfel că pe Programul Operaţional Regional, în care sunt implicate regiunile de dezvoltare şi autorităţile locale, s-a înregistrat un grad de realizare a contractelor de 65%, urmând să se ajungă aproape de 100% până la finele anului. Aşadar, marile probleme privind absorbţia redusă a fondurilor europene nu sunt la autorităţile locale, ci la ministere (Ministerul Transporturilor, de pildă, accesând doar 4,22% din fondurile disponibile în intervalul 2007-2013), astfel că motivaţia preşedintelui Băsescu nu se susţine, interesul său şi al PDL-ului fiind unul exclusiv electoral şi politicianist.

Toate eforturile României trebuie îndreptate acum către identificarea de soluţii la problemele economice ale ţării, care au generat şi numeroase conflicte sociale. Este nevoie de măsuri active de încurajare a mediului de afaceri în a crea valoare adăugată şi locuri de muncă, de creşterea nivelului investiţiilor publice, în principal a celor de infrastructură (realizate însă nu după criterii politice subiective, ci în urma unor strategii precise de dezvoltare), dar şi de investiţii în cercetare şi în creşterea nivelului de instrucţie şi calificare a forţei de muncă autohtone.