Parliamentary debates

Domnul Mircea Ifrim:

Declaraţie politică: "Criza din sistemul de sănătate".

Criza din sistemul de sănătate a atins în prezent o cotă situată cu mult peste limita de suportabilitate, punând în primejdie însăşi existenţa biologică a naţiunii noastre.

Din 1990, fondurile alocate sănătăţii au scăzut an de an, toate guvernările ignorând starea de sănătate a populaţiei. Astfel, spre exemplu, corectând cu rata inflaţiei la zi bugetele fondului de asigurări de sănătate din anii 1999-2002, rezultă valori superioare celor afectate în anii 2004 şi 2005.

Mai mult, cele 2 miliarde de dolari ce se adună anual de la populaţie pentru fondul asigurărilor de sănătate au fost naţionalizate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.150/2002 şi introduse în bugetul de stat, iar în aceste condiţii, în anii 2003 şi 2004, din aceşti bani, au fost deturnate 23.000 miliarde în alte scopuri, "pentru umplerea unor goluri fiscale", după expresia folosită în raportul din anul 2003 pentru România al Băncii Mondiale.

Ca urmare, aprovizionarea cu medicamente a populaţiei, datorită blocajelor ciclice în sistemul sanitar, cauzate de achitarea datoriilor cu întârziere de ordinul anilor, ajungându-se ca în anul 2005 să se plătească sume cheltuite în 2002, spre exemplu la insulină, a atins un nivel paroxistic, valoarea restanţelor fiind de 3360 miliarde lei, iar mai multe farmacii sau reţele (Sensiblu, Helpnet) oprind în prezent eliberarea medicamentelor compensate.

Accesul la medicamente este îngrădit şi de preţurile excesiv de mari în comparaţie cu ţările Uniunii Europene. În farmaciile din România, un medicament este cu 21% mai scump decât în Franţa, cu 42% mai mult decât în Suedia, şi cu 62% mai mult decât în Anglia. Acest lucru se datorează, în principal, TVA-ului, care este de 9% în România, faţă de Uniunea Europeană, unde TVA-ul pentru medicamente este O% (Irlanda, Ungaria, Anglia, Suedia) sau maxim 3-5% (Cehia, Spania, Elveţia, Franţa). Alte marje de adaos sunt: pentru importator 17%; pentru devalorizare 9% (menţionăm că aceste taxe nu există în Uniunea Europeană); de distribuţie între 3-7%. Rezultă per total marjă în valoare de 30%, faţă de preţul de fabrică al medicamentului, în afara TVA-ului de 9%.

În Uniunea Europeană, la preţul de producător se adaugă doar marja de distribuţie între 4-10%. În România, pentru medicamentele care provin din afara Uniunii Europene se percep, în plus, taxe vamale de 10%, ceea ce nu se întâmplă cu medicamentele importate de către ţările Uniunii Europene. Rezultă că, în România, 39% din preţul medicamentului este de fapt alcătuit din taxe şi adaosuri. Menţionăm că aceste marje sunt fixate de către Ministerul Sănătăţii.

De asemenea, alcătuirea a două liste separate de medicamente, patentate şi generice, precum şi eliminarea de pe lista medicamentelor compensate şi gratuite a medicamentelor de import mai eficiente, dar şi mai scumpe, reprezintă ingerinţe administrative în actul medical profesional, prejudiciind eficienţa tratamentului.

Un blocaj extrem de serios în aprovizionarea cu medicamente a populaţiei constă, în cadrul programelor naţionale de sănătate, la boli cum sunt diabetul zaharat, HIV SIDA şi oncologie, în care medicamentele de care au nevoie bolnavii se epuizează în primele zile ale lunii, datorită, în primul rând, fondurilor insuficiente. Exemplificăm, aici, situaţia extrem de gravă în care se găsesc bolnavii cu diabet zaharat datorită imposibilităţii aprovizionării cu medicamentele necesare - insulină şi antidiabetice orale - a spitalelor şi a centrelor judeţene de diabet. La aceasta contribuie, în primul rând, finanţarea insuficientă în condiţiile în care numărul bolnavilor nou diagnosticaţi creşte cu aproximativ 75-80.000/an, durata medie de viaţă a bolnavilor creşte, medicamentele care au eficienţă terapeutică sunt mai scumpe. Stocurile de medicamente pentru oncologie sunt de numai 5-7 zile, astfel că orice întârziere în aprovizionare se repercutează negativ asupra sănătăţii şi vieţii pacienţilor.

Considerăm că este necesar ca instituţiile abilitate ale statului, respectiv Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Finanţelor Publice, să găsească soluţii pentru recuperarea fondurilor în valoare de 23.000 miliarde deturnate de la bugetul asigurărilor de sănătate, pentru recunoaşterea oficială a datoriilor din anii 2002-2004, ale sistemului de asigurări sociale de sănătate, pentru stabilirea fermă a termenilor în vederea achitării datoriilor către farmacii şi găsirea unor soluţii legale de eliberare a medicamentelor compensate şi gratuite pe anul 2005, peste plafoanele stabilite, care - aşa cum am arătat - au fost deja consumate în primele două luni ale acestui an.

De asemenea, se impune de urgenţă scoaterea din bugetul consolidat de stat a fondurilor strânse de la populaţie pentru sănătate, acordarea autonomiei Casei de Asigurări de Sănătate, aşa după cum există în toate statele Uniunii Europene, odată cu mărirea alocaţiei de la bugetul de stat, care este în prezent de 0,8% din PIB, şi care în toate statele Uniunii Europene este de minimum 6%.

Măsurile acestea se impun de urgenţă, întrucât starea de sănătate s-a degradat mai mult decât îngrijorător, astfel mortalitatea infantilă ajungând la 18,4%, comparativ cu ţările europene, inclusiv cele estice, unde este între 4-6,8%, decesele materne sunt 0,34%, comparativ cu 0,03-0,08%, decesele prin boli cardio-vasculare 710,6%, comparativ cu 70-190% etc. De asemenea, personalul medical are o salarizare sub limita decenţei, de 12 ori mai mică decât în Polonia, de 10 ori sub Ungaria, de 28 de ori sub Austria etc.