Parliamentary debates

Domnul Marius Rogin:

"De veghe pentru pacea lumii!"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Săptămâna trecută, întreaga lume a sărbătorit pe 21 septembrie Ziua Internaţională a Păcii. Începând din anul 1981, Adunarea Generală ONU a declarat oficial această sărbătoare, ca un semn de comemorare şi de întărire a idealului de pace între toate popoarele şi ţările lumii. Cât de important e acest cuvânt? E foarte greu de exprimat în cuvinte. Într-o lume în care terorismul şi cei care-l slujesc ajung să înspăimânte popoare întregi, ne dăm seama de importanţa acestuia în fiecare zi, din ce în ce mai des.

Cu fiecare zi, aflăm că tot mai multe devin statele care deţin arme nucleare. Că suntem în pragul unei catastrofe ecologice şi că din cauza ritmului alert de dezvoltare atins de unele state, suntem în prag de a ne distruge propriul habitat. Mediul înconjurător în care trăim şi evoluăm. Că resursele de care avem nevoie, pe care le consumăm sunt în prag de a fi epuizate. Aflăm că, la nivel mondial, se atinge punctul în care armele de distrugere în masă au atins cel mai înalt prag din istorie. Aflăm despre existenţa armelor convenţionale, biologice, chimice, nucleare, arme care sunt capabile de distrugeri imposibil de descris în cuvinte.

Tocmai în acest sens, o dată în an, cel puţin, măcar pe 21 septembrie, să ne amintim cât de importantă e pacea pentru noi, pentru copiii noştri, zi în care să invităm toate ţările lumii la o încetare a focului şi a violenţei, o invitaţie către toate naţiunile şi popoarele să onoreze o întrerupere a ostilităţilor pentru toată durata acestei zile şi a altora care vor urma.

E foarte greu să vorbeşti despre pace mai ales acolo unde există popoare aflate într-un conflict permanent. E foarte greu să vorbeşti despre pace celor din Afganistan, Irak, Pakistan, Liban, Palestina, Darfur, Somalia sau Cecenia care, cu regret trebuie să recunoaştem, nu prea au trăit altfel decât în mijlocul violenţei. Ei sunt însă cei care pot cel mai bine explica importanţa acesteia pentru oameni şi cât rău poate aduce violenţa.

Cu toţii ne dorim această pace. Pentru noi, pentru cei dragi şi apropiaţi nouă, pentru cei care ştim că nu o au. Nu cred că poate exista cineva care să nu dorească o globalizare a acesteia. E mai greu însă să o punem în practică. Iar cel mai greu e să explici copilului de ce tatăl său trebuie să plece pe meleagurile altei ţări, să lupte şi poate chiar să-şi dea viaţa. Ce poţi să-i spui? Decât că a plecat să lupte pentru pace.

Lucrul pe care noi îl putem pune în practică este acela de a invita popoarele aflate în conflict să încerce rezolvarea problemelor pe calea dialogului, la masa tratativelor, printr-o cale paşnică. Astăzi putem crea o lume mai bună, mai paşnică, mai dreaptă şi susţinătoare, putem crea o familie, o singură inimă numai împreună, numai prin dialog şi prin reducerea acelor arme de distrugere în masă care ne ameninţă în fiecare zi existenţa. Dar nu doar prin puterea gândului, ci şi a faptei.