Parliamentary debates

Domnul Relu Fenechiu:

Declaraţie politică - "Preşedintele Traian Băsescu trebuie să îşi dea demisia"

"Nu pot să închei altfel această declaraţie decât reamintind încă o dată că îmi asum, alături de toată clasa politică, responsabilitatea erorii de a promulga Legea creşterii salariilor în Educaţie, în condiţiile în care dascălii merită un salariu mai mare, dar noi nu am avut capacitatea să anticipăm efectele crizei economice". Această frază de o gravitate deosebită a fost rostită fără tresărirea vreunui muşchi al feţei de către şeful statului Român, Traian Băsescu, ieri, 4 mai. O astfel de frază, dacă ar fi fost rostită de un foarte înalt demnitar al vreunei alte ţări din Uniunea Europeană sau din vreun alt stat democratic, nu reprezenta altceva decât explicaţia dată unei demisii de onoare. Dar în situaţia primului demnitar al României, această frază a fost aruncată în finalul unei declaraţii de presă, pentru a fi consemnată "en passant". O acţiune de o mare responsabilitate şi totodată cu urmări de o gravitate incomensurabilă, din 24 octombrie 2008, a preşedintelui României este tratată de domnia sa ca un simplu "mă scuzaţi" spus în tramvai după ce, fără să vrei, ai călcat pe cineva pe picior. Nu este pentru prima oară când şeful statului spune acest "mă scuzaţi". A mai făcut-o pe 30 octombrie 2008, când a acceptat că s-a înşelat spunând (pe 28 octombrie 2008), că guvernul Tăriceanu a majorat de 4,4 ori salariile personalului ANL, catalogat ca fiind "clientela politică" a liberalilor, recunoscând că era vorba de o majorare cu 4,4 a bazei de salarizare.

Dar, ca şi pe 30 octombrie 2008, şi ieri, pe 4 mai, recunoaşterea erorii este incompletă şi nu pe deplin asumată. Pe 30 octombrie, domnul Traian Băsescu a uitat să "scoată" din textul acuzator din zilele precedente, catalogarea personalului ANL ca fiind "clientela politică a liberalilor".

Ieri, şeful statutului a pus eroarea promulgării legii majorării cu 50% a salariilor din învăţământ şi pe seama întregii "clase politice". Eroare. Apanajul promulgării unei legi aparţine doar preşedintelui ţării. Domnul Traian Băsescu nu poate invoca circumstanţa atenuantă a votului în unanimitate asupra legii din Camera Deputaţilor. Au mai fost situaţii în care câteva legi votate în unanimitate au fost retrimise spre reexaminare de către şeful statutului. A asocia clasa politică la o eroare care îi aparţine 100% reprezintă un semn al neasumării totale, un semn al unei fugi parţiale de răspundere. Să presupunem că domnul Traian Băsescu a considerat diligenţele şi insistenţele PD-L şi PSD pentru promovarea legii respective ca o parte componentă a erorii pe care a comis-o. Dar PD-L şi PSD nu reprezintă întreaga clasă politică. PNL şi UDMR, componente şi ele ale clasei politice, au pledat pentru nepromulgarea legii. Eroarea făcută de deputaţii PNL prezenţi în sală pe 30 septembrie, de a vota legea sub presiunea votului nominal impus de o majoritate PD-L-PSD şi a perspectivei unor interpretări eronate a poziţiei PNL faţă de drepturile cadrelor didactice, atacuri electorale sub centură, a fost asumată la vremea respectivă, iar pentru cine îşi aduce aminte, pe 29 septembrie, ministrul de atunci al educaţiei, Cristian Adomniţei, a prezentat argumente serioase privind inoportunitatea legii.

Recunoaşterea şi asumarea de către preşedintele României a erorii din 24 octombrie nu sunt suficiente. Consecinţele promulgării legii nu au fost cuantificate luni de domnul Traian Băsescu. Am să enumăr câteva din aceste consecinţe. Prima a vizat cursul valutar. La nici 10 minute după ce domnul Traian Băsescu a anunţat promulgarea legii, cursul valutar a sărit de la 3,68 lei 1 euro, la 3,72 lei 1 euro. Şi de aici încolo leul a început cursa constantă de depreciere. Pe parcursul întregii perioade de până la alegerile din 30 noiembrie 2008, PNL şi Guvernul Tăriceanu au fost tocaţi mărunt în campania electorală de către domnul Traian Băsescu şi reprezentanţii PD-L şi PSD, pe motivul că prin mijloace legale au reuşit să împiedice punerea în aplicare a respectivei legi, care, dacă ar fi devenit operabilă, ar fi condus România spre un dezastru financiar iminent.

Fostul premier Tăriceanu, ceilalţi membri ai guvernului, diferiţi lideri liberali, PNL în ansamblu au fost desfiinţaţi în mass-media de către preşedinte, PD-L şi PSD. Nu a existat talk-show în care toţi cei mai sus amintiţi să nu fie jigniţi şi trataţi nu departe de cum erau trataţi liberalii imediat după ce comuniştii au preluat puterea în 1945.

Împotriva fostului guvern şi a PNL au fost instigaţi liderii de sindicat, părinţii elevilor şi în general opinia publică. Pentru atitudinea corectă şi realistă pe care Guvernul Tăriceanu şi liberalii au avut-o faţă de respectiva lege, PNL a plătit cu cel puţin 4 sau 5 procente la alegerile din 30 noiembrie 2008. Practic se poate spune că gestul preşedintelui Traian Băsescu şi atitudinea sa ulterioară, conjugate cu atitudinile PD-L şi PSD, au viciat într-o oarecare măsură voinţa electoratului, prin înşelarea sa.

Nu am auzit ca domnul Traian Băsescu să-şi fi cerut scuze pentru pagubele de imagine înregistrate de PNL. Măcar din punct de vedere moral, acum, preşedintele Traian Băsescu ar fi putut să facă un asemenea gest. Un astfel de gest ar trebui să-l facă şi premierul Emil Boc şi ceilalţi lideri ai PD-L, şi preşedintele PSD, domnul Mircea Geoană, doamna ministru Ecaterina Andronescu şi ceilalţi fruntaşi ai PSD care au atacat PNL pe această temă în campanie.

Nu mă aştept însă la vreo reparaţie morală din partea preşedintelui Traian Băsescu şi nici din partea actualilor guvernanţi. Acum, când Guvernul Boc, condus în fapt de preşedintele Traian Băsescu, a ajuns cu cuţitul la os din cauza trezirii la realitate a opiniei publice şi a sindicatelor, acum, când preşedintele României coboară pe tobogan în ceea ce priveşte încrederea electoratului, asumarea erorii - evident, neînsoţită de scuzele, explicaţiile de rigoare şi eventualele soluţii ce se impun - nu mai este suficientă.

Demisia şefului statului, demisia guvernului reprezintă singura soluţie viabilă. Pentru că promulgarea respectivei legi nu a fost singura eroare a preşedintelui şi a guvernanţilor.

Nu cer demisia pentru deficitul de imagine şi pierderea de procente înregistrate de PNL, cer demisia pentru înşelarea deliberată a opiniei publice. Este cea mai gravă eroare pe care o poate comite un politician!