Parliamentary debates

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Agricultura, colac de salvare pentru botoşăneni"

De douăzeci de ani, de când s-a început discursul asupra retrocedării terenurilor agricole şi mai ales asupra reaşezării pe alte baze a producţiei agricole, constatăm cu surprindere că starea agriculturii româneşti este mult mai şubredă decât acum două decenii. Sper că nimeni nu a vrut sau nu vrea să exacerbeze ponderea agriculturii în produsul intern brut al României, ţară care se vrea dezvoltată sănătos, şi în care serviciile şi producţia industrială sunt cele care trebuie să aducă prosperitatea. Însă de la această filozofie şi până la a trata cu totală neglijenţă producţia agricolă e o foarte mare diferenţă.

Am ajuns astfel, în pofida potenţialului intern, un net importator de produse agricole până şi pentru cele mai banale produse: cartofi, morcovi, roşii, sfeclă şi chiar cereale. Problemele nu sunt necunoscute. Ele au fost identificate şi toţi cei care s-au succedat la conducerea ministerului de resort le-au cunoscut: fărâmiţarea suprafeţelor agricole, lipsa silozurilor, irigaţii prin mila lui Dumnezeu, lucrări nemecanizate şi lista poate continua.

Ni se strigă din toate părţile că, în ciuda tuturor acestor carenţe, produsele agro-alimentare româneşti pot fi vândute cu cel mai mare succes, oriunde în lume sub deja cunoscuta etichetă "Eco-label", adică de produse ecologice. Nu că am fi urmărit conştienţi producerea lor, ci că suntem prea săraci pentru a utiliza seminţe modificate genetic, pentru a împrăştia erbicide sau îngrăşăminte chimice peste culturi.

Exploatarea unei astfel de resurse, mai ales pe piaţa europeană, avidă de produse agricole obţinute ca odinioară, în mod natural, ar fi un colac de salvare pentru mii de români care-şi trag existenţa doar din agricultură şi mai ales pentru botoşăneni.

Stimaţi colegi,

Reprezint în Camera Deputaţilor judeţul Botoşani, mai precis colegiu 4 Darabani. Noi, botoşănenii, suntem la mare distanţă de capitala ţării, şi geografic, şi, din păcate, şi din punct de vedere economic. La noi în judeţ, salariul mediu brut este mai mic cu aproape 500 de lei faţă de media pe ţară, singurul indicator prin care ne plasează pe primele locuri din ţară fiind şomajul. Toate acestea în condiţiile în care brânzeturile moldoveneşti pot concura oricând cu cele franţuzeşti, laptele nostru cu cel elveţian sau legumele noastre cu cele poloneze.

Diferenţa dintre produsele botoşănenilor şi cele ale altor europeni constă în faptul că ale noastre nu ajung nici măcar pe mesele românilor, dar apoi pe pieţele europene. Dacă ele ar putea penetra pieţele, preţul lor ar fi unul just şi stimulator pentru producători şi, de ce nu? un adevărat colac de salvare pentru sărăcia care macină judeţul Botoşani, dar şi alte judeţe sărace.

Aşadar, stimaţi colegi, reforma agricolă va trebui să vizeze nu numai stimularea producţiei, ci şi capacitatea de valorificare a acestor produse, prin crearea de reţele/canale de distribuţie şi prin stimularea directă a valorificării acestora. Primul şi cel mai rapid instrument pe care l-am putea utiliza ar fi găsirea resurselor financiare pentru acordarea de prime de export pentru produsele agro-alimentare.