Parliamentary debates

Domnul Cristian Buican:

"Să nu ne uităm priorităţile - sistemul sanitar din România"

Am venit astăzi în faţa dumneavoastră, deoarece consider că trebuie să trag un semnal de alarmă cu privire la câteva din lucrurile la care asistăm în aceste zile. Dacă deschidem televizorul, dacă citim ziarul, dacă încercăm să ne informăm cu privire la ce ne înconjoară, în aceste zile nu observăm decât subiecte legate de alegeri, majorităţi, alianţe, fraudări sau alte lucruri asemănătoare care ne interesează mai mult sau mai puţin. Însă dacă mergem şi vorbim cu cetăţenii acestei ţări, care au observat că alegerile s-au încheiat, vom observa un lucru îngrijorător pentru noi, politicienii: ei au cu totul alte subiecte de discuţii.

Unul dintre ele, pe care voi încerca succint să vi-1 prezint este situaţia sistemului sanitar din România şi neajunsurile sale. Neajunsuri despre care putem vorbi mult, dar care au un singur numitor comun: intervenţia politicului asupra sistemului sanitar. Această intervenţie brutală a omului politic asupra unui sistem despre care nu ştie nimic nu aduce nimic bun. Distruge un sistem care oricum este bolnav, un sistem care supravieţuieşte cu greu, un sistem care ar trebui să fie oglinda unei civilizaţii europene şi nu un loc în care bolnavii sunt trataţi în funcţie de culoarea carnetului de partid.

Ne uităm cu stupoare că ne pleacă tinerii absolvenţi de medicină din ţară şi se duc să profeseze şi să facă performanţă în alte ţări. E normal, noi le oferim salarii mizere, lipsa de echipament medical şi de medicamente pentru tratamente, directori de spitale incompetenţi, numiţi politic. Asta este adevărul şi trebuie să îl acceptăm. Dacă noi, clasa politică, nu realizăm atât legi clare care să asigure o independenţă a sistemului sanitar faţă de politic, precum şi condiţiile necesare, atât materiale cât şi logistice, pentru ca personalul calificat să rămână în România să profeseze, sistemul sanitar din România va involua constant.

Pacienţii care mor în faţa spitalelor sau pe mesele de operaţii din cauza lipsei medicamentelor sunt tot imagini care descriu sistemul sanitar din România. Iar acest lucru este posibil pentru că doctorul, asistentul, chiar şi infirmiera sunt obligaţi de aceeaşi conducere numită politic să trateze cazurile care au carnet de partid de aceeaşi coloratură politică, iar pe urmă, dacă mai e timp, şi pe ceilalţi.

Cred că sunteţi toţi de acord cu mine că sistemul sanitar din România are nevoie urgentă de un transplant, de ceva perfuzii, de schimbări majore care să îi asigure atât independenţa politică, precum şi cea financiară. Doar aşa îşi va reveni. Nu trebuie nimeni să se îmbete cu apă rece şi să declare că odată cu reformarea acestui sistem, cu legi clare, echilibrate, simple şi corecte acest sistem va deveni fără cusur. Însă, noi, ca parlamentari, avem obligaţia de a asigura un cadru legislativ onest care să dea şansa fiecărui absolvent de medicină să profeseze în ţara lui, fiecărui pacient să fie tratat corespunzător şi fiecărui director de spital independenţa politică de care are nevoie.

Sistemul sanitar din România trebuie să se axeze pe doi piloni: unul de protecţie socială şi îngrijire a populaţiei care are nevoie de acest lucru, în special, bătrânii şi pe un pilon de prevenire, în rândul tineretului, şi nu numai, pentru ca mai târziu să avem o populaţie sănătoasă cu o speranţă de viaţă mai mare. Însă, aceste direcţii nu pot fi urmate decât după ce cele trei condiţii - salarii decente, echipamente şi medicamente şi directori independenţi politic - vor fi realizate.

Personal consider că implicarea politicului într-un astfel de sistem dăunează. Paradoxul este că doar printr-o voinţă politică comună putem schimba ceva. Nu trebuie ca oamenii politici să se certe pe numirea unui director de spital, ci ei trebuie să dezbată legi clare, cinstite şi echilibrate care să îmbine armonios realitatea românească, salariile şi logistica unei ţări europene şi echilibrul atât de necesar unui astfel de sistem.