Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Cum stăm cu atragerea fondurilor europene şi ce trebuie să facem"

În ultimii ani, atragerea fondurilor europene a devenit un stereotip extrem de obositor, perpetuat şi de clasa politică, dar şi de către mass-media. Indiferent cine s-a aflat la putere, ritmul de absorbţie a fondurilor europene nu a crescut considerabil. Ceea ce înseamnă fie că există o problemă structurală la nivelul instituţiilor care trebuie să atragă aceste fonduri, fie că întreaga clasă politică şi economia, alături de ea, nu erau pregătite pentru intrarea în Uniunea Europeană. E foarte greu de stabilit un diagnostic real al motivaţiilor care ne aduc în acest punct, dar se poate uşor observa că nu utilizăm aceşti bani europeni şi că, implicit, nu reuşim să ieşim din criza economică.

Avem o problemă, şi asta o recunosc din postura de parlamentar al Puterii, cu modul în care s-a construit bugetul de stat în aceşti patru ani de când suntem în UE. Niciodată nu am alocat bani special pentru cofinanţarea proiectelor europene. Or, eu cred că acesta trebuie să fie primul pas pentru care să folosim bugetul pe anul 2011. Să ne luăm cu toţii responsabilitatea de a redirecţiona banii către cofinanţarea acestor proiecte.

E adevărat şi că multe dintre fondurile structurale sunt direcţionate către administraţiile locale. Birocraţia este destul de mare, iar ritmul de executare al lucrărilor este lent. Aşa se face că, deşi există bani alocaţi pentru diverse proiecte, aceştia nu pot fi plătiţi pentru că proiectele efectiv nu au ajuns în stadiul de plată. Există semne evidente ale acestui blocaj dacă privim la ceea ce se întâmplă pe Măsura 3.2.2, cât şi în cadrul Programului Operaţional Regional.

La nivel intuitiv, e greu de crezut că toate administraţiile locale din ţară au specialişti pentru implementarea respectivelor proiecte. Ministrul dezvoltării regionale şi turismului a alocat peste 2,5 miliarde de euro către aceste proiecte europene, dar plăţile efective sunt foarte puţine, în comparaţie. Ceea ce înseamnă că problema, încă o dată o spun, se află şi la nivel local.

Ce ne doare pe noi este faptul că nu există proiecte majore pe zona de infrastructură. La Ministerul Transporturilor, rata de absorbţie este foarte mică, iar acest lucru este cauzat de procedurile preliminare începerii proiectului. Pe scurt, până să ne apucăm să construim o autostradă, trebuie să facem exproprieri la care avem nevoie de bani proprii. Nu ştiu cum se face că, în România, exproprierile costă cam tot atât cât autostrada. Perspectivele absorbţiei de fonduri comunitare pe această zonă rămân, din punctul meu de vedere, la un nivel jos. Nu vreau să fiu pesimist. De aceea, îi urez mult noroc doamnei Anca Boagiu şi o felicit privind decizia înlocuirii directoarei CNADNR.

Avem şi un minister care a reuşit o rată de absorbţie foarte bună. Mă refer aici la Ministerul Muncii. Există explicaţia, pe de o parte, a eficienţei AMPOSDRU, pe de altă parte, a felului mult mai facil în care se implementează proiectele în această zonă. Din păcate, însă, efectele atragerii acestor bani sunt minime pentru economie. Eu nu am văzut să apară mai mulţi specialişti sau personal substanţial mai bine calificat, ca urmare a proiectelor pe resurse umane. Sigur, aici trebuie luată în calcul şi variabila şomajului.

Am încercat această analiză, ce-i drept, succintă, pentru a scoate în evidenţă nişte lucruri care nu sunt neapărat vizibile în mass-media, dar care grevează asupra dorinţei de a beneficia de fondurile comunitare.

Ceea ce trebuie făcut pe mai departe, iar un asemenea pact naţional trebuie semnat de toate partidele politice, este să construim un buget de stat orientat către cofinanţare. Eventual, multianual, pentru ca primăriile să ştie de ce fonduri ar putea să aibă parte pe o perioadă de doi-trei ani. Iar asta este sarcina noastră, a Parlamentului.

Şi pentru că tot suntem la capitolul dezbateri privind un nou împrumut de la Fondul Monetar Internaţional, eu cred că trebuie să construim o corelare între cele două elemente. Am mai spus-o şi acum două săptămâni - dacă tot e nevoie să luăm un împrumut de la FMI, trebuie să-l folosim într-un mod constructiv, iar acesta nu este consumul, ci realizarea unui fond de cofinanţare a proiectelor europene. Fie pentru Guvern, în ansamblu, fie pentru administraţiile locale. Este o idee care trebuie luată în seamă şi sper să ajungem la un consens.