Lucia-Ana Varga
Lucia-Ana Varga

Sittings of the Chamber of Deputies of November 22, 2011

  • Abstract of the sittings
  • Full-text of the sittings
  • Published in Monitorul Oficial no.139/2011
  • Video in format Flash/IOS Video - Flash & IOS

Sittings of the Chamber of Deputies of November 22, 2011

  1. Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
  1.50 Lucia-Ana Varga - declaraţie politică intitulată "Învăţământul în 2012 - nevoi mari, finanţare redusă";

 

Doamna Lucia-Ana Varga:

"Învăţământul în 2012 - nevoi mari, finanţare redusă"

De la începutul anilor ’90, în societatea românească a fost introdus de către guvernanţii acelor vremuri discursul despre generaţiile de sacrificiu. Pentru o lungă perioadă de timp pensionarii, studenţii, elevii, întreprinzătorii de vârstă medie sau bugetarii au devenit rând pe rând generaţii de sacrificiu. La mijlocul anilor 2000 părea că acest discurs nu mai prezintă interes, că este ieşit din cotidian.

Dar iată că, în cel de-al treilea an de guvernare PDL, în anul 2011, se anunţă o nouă generaţie de sacrificiu în România. Peste 200.000 de copii născuţi în 2006 vor fi cobaii unui nou experiment educaţional, marca Funeriu. Pentru aceştia învăţământul devine obligatoriu de la 6 ani, prin introducerea clasei zero în şcoli. Prevederea în cauză din Legea învăţământului ridică probleme majore pentru sistemul educaţional românesc, pentru că ea nu a fost corelată cu potenţialul real al şcolilor din România şi nici nu este pregătită din timp. Astfel, la mai puţin de un an până când această măsură va fi aplicată de facto nu este cunoscută structura programei pentru clasa zero, există o lipsă acută de învăţători, precum şi un deficit de spaţii, adică de săli de clasă unde să îşi desfăşoare activitatea elevii din clasa zero.

În aceste condiţii, în construcţia bugetului educaţiei pe anul 2012 învăţământul ar urma să primească doar 2% din PIB, deşi legea prevede o sumă de trei ori mai mare, respectiv 6% din PIB. Astfel, ne vom vedea confruntaţi cu o nouă subfinanţare a unuia dintre cele mai importante domenii, fapt care va însemna investiţii mai puţine, salarii reduse, lipsa de dotări etc.

În contrapondere cu lipsa de viziune a guvernanţilor pentru viitorul copiilor noştri, părinţilor din România li se cere încredere într-un sistem falimentar, fără ca aceştia să beneficieze de cele mai mici garanţii cum că viitorul propriilor copii este gândit într-o strategie coerentă şi corectă pentru ca aceştia să devină competitivi în faţa colegilor din sistemele educaţionale europene.