Parliamentary debates

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

În declaraţia mea de astăzi aş dori să vorbesc despre necesitatea deconspirării fostei securităţi, cunoscută şi sub numele de poliţie politică.

Vreau să readuc la actualitate unele aspecte referitoare la studierea fostelor arhive ale securităţii, care în ultimii 15 ani a stat la loc ferit de "soare". Deşi, în 1999, Legea accesului la propriul dosar de securitate a fost adoptată de Parlamentul României, neclarităţile textului actului normativ în aspectele legate de procedura de accesare a dosarelor au făcut practic inaplicabilă legea în ultimii 5 ani.

Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Statului a fost înfiinţat în 7 decembrie 1999 prin Legea 187, cunoscută drept Legea "Ticu Dumitrescu", este considerat drept instituţie simbol pentru instaurarea democraţiei în România şi a fost aşteptat de mulţi români, cu atât mai mult cu cât acesta şi-a început activitatea abia la sfârşitul mandatului 1996-2000 al Convenţiei Democratice. Conform legii, CNSAS este o autoritate publică centrală, sub controlul Parlamentului şi finanţată sută la sută de la bugetul de stat, care are ca scop deconspirarea securităţii ca poliţie politică în perioada comunistă.

Modalităţile prin care CNSAS îşi îndeplineşte menirea sunt: facilitarea accesului la propriul dosar de securitate şi comunicarea, fie la cererea societăţii civile, a partidelor politice, a presei sau a unor simple persoane fizice, fie din oficiu - în cazul înalţilor demnitari de stat, a cazurilor de poliţie politică.

Problema cea mare este că din 2000 până în toamna lui 2004, nici guvernul Năstase, nici majoritatea P.S.D.-ului nu au permis trecerea vreunui amendament la această lege. În momentul de faţă, CNSAS practic, nu are un obiect al muncii. Astfel, CNSAS nu deţine în custodia sa decât o cantitate foarte mică de dosare, deci nu poate răspunde în termen de 60 de zile, conform legii, decât în proporţie de 10% din cererile depuse. Restul dosarelor se prelungesc în funcţie de instituţia care deţine aceste dosare şi anume, fie SRI, fie SIE, fie arhivele militare.

Pe această cale, doresc să salut atât iniţiativa legii lustraţiei, lege care vine cu o întârziere de 15 ani, din motive bine cunoscute de noi toţi, cât şi proiectul de modificare a legii de funcţionare a CNSAS conceput de reprezentanţii societăţii civile şi prin statutul dobândit de la cei care m-au votat, să mă alătur celor care luptă pentru aflarea adevărului.